Am terminat cartea cu senzația clară că promite mult și livrează puțin. Deși pornește ca un thriller psihologic cu miză mare, intriga mi s-a părut slăbuță și extrem de previzibilă, senzație pe care am avut-o la toate ultimele cărți ale autoarei.
Despre ce e vorba în aceasta?
Nora Davis este chirurg de succes, dar are un trecut sângeros: tatăl ei a fost un criminal în serie care a ucis femei în subsolul casei lor — iar ea a crescut cu trauma asta și cu o identitate schimbată pentru a scăpa de stigmat.
Până aici, ok — un început cu potențial. Dar unde ar fi trebuit să vină răsturnările de situație, cartea livrează chestii pe jumătate sugerează, apoi le lasă să se dizolve în clișee.
La început, un pacient al Norei este ucis exact în stilul criminalului din trecutul ei — suspiciune de copy-cat sau cineva care vrea să o incrimineze.
Apar tot felul de personaje care „par suspecte” — fostul iubit Brady (stalker cu pasiune pentru filme horror), colegul Philip, diverse întâlniri bizare — dar toate sunt divagații destul de evidente.
Toate „suspiciunile” sunt de tipul: „uite, personajul pare ciudat, deci trebuie să fie criminalul”. Nu există o construcție organică a misterului — doar indicatori de thriller fără substanță.
SPOILER, mai departe.
Marea dezvăluire: adevăratul vinovat este Harper, colega ei — și surpriză… sora ei geamănă despre care Nora n-a știut niciodată. Harper își petrecuse viața în umbra tatălui lor și a planificat întregul scenariu ca să se răzbune pe Nora, deoarece aceasta fusese cea care își denunțase tatăl în copilărie.
Finalul vrea să șocheze, dar efectiv se simte ca un twist tras de păr: logică forțată (copil născut după sinuciderea mamei, crescut de cine știe cine, dar idolatrizându-și tatăl încarcerat) — nimic foate credibil.
Personajele sunt schematic construite. Nora e redată mai mult prin obsesia ei pentru trecut decât prin acțiuni consistente. Brady e doar un individ bizar, Philip e dezvoltat incomplet, iar Harper, deși e personajul negativ, nu are motivații convingătoare.
Cititorii cu experiență pot ghici rapid că Harper e implicată, dar ideea că ar fi sora ei geamănă care a supraviețuit sinuciderii mamei e atât de improbabilă încât deteriorează efectul intrigii.
În spatele ușilor închise începe ca un thriller psihologic interesant, dar intriga se destramă pe măsură ce devine clar că povestea se bazează pe idei des folosite și pe un scenariu exagerat. Pentru mine, a fost previzibilă, superficială și cu personaje care nu te țin cu adevărat în priză — mai degrabă o lectură rapidă decât una memorabilă.