Am dat aseară peste seria „Pirații din Caraibe” și am încercat să vizionez a doua parte, ca pe prima încă mi-o amintesc bine din adolescență. După douăzeci de minute, în loc de relax, eram deja plină de nervi. 😅
Serios acum — ce femeie normală, educată, frumoasă, crescută în lux, cu perle la gât și caviar la mic dejun, se trezește brusc să alerge desculță prin Caraibe după niște pirați boschetari, împuțiți și analfabeți, care n-au văzut o baie de pe vremea lui Cristofor Columb?
O fi iubirea oarbă, dar măcar să aibă simțul mirosului. Când un tip duhnește a rom fermentat, pește uscat și-a aventură prost planificată, poate că universul îți trimite un semn: nu e „bad boy”, e doar prost.
Jack Sparrow, spre exemplu, e simpatic, sigur, dar e genul de bărbat care îți fură inima, portofelul și eventual barca. E romantic doar până când realizezi că n-are domiciliu stabil, certificat de naștere, sau noțiunea de igienă.
Și totuși, femeile oftează. „Ce bărbat liber!” Da, liber de responsabilități, liber de săpun și fără constrângeri gramaticale. E o specie aparte: bărbatul care compensează lipsa de deodorant cu atitudine.
Morală: poți scoate o femeie din lux, dar nu poți scoate mirosul de pirat din nările ei odată ce s-a îndrăgostit de un boschetar cu barcă.
Și încă aici e curățel, cu tot cu privirea asta de cioban nedumerit.
Morală: dacă te uiți la Jack Sparrow și simți fluturi în stomac, nu e dragoste — e intoxicație de la vaporii de rom. 🏴☠️💅
Recomandare: Vizionați din când în cand filme care v-au plăcut cu mulți ani în urmă. Majoritatea îs extrem de stupide sau perturbate când le privești cu ochi de moșneag arțăgos, sătul de rahaturi. 😂
Poza preluată de pe Freepik