Eilis Lacey este o tânără din Irlanda anilor 1950. Viața ei pare predefinită chiar înainte de a începe, căci traiul simplu, într-un oraș mic, nu îi oferă alte posibilități decât cele ale unui job banal și a unei căsnicii de duzină.
Șansa de a emigra în America, mai precis în Brooklyn, activează senzația că o nouă viață îi poate fi rezervată, una diferită de ceea ce se resemnase să accepte.
Strămutată în inima marelui New York, totul pare plin de viață, dar o viață la care Eilis nu simte că poate avea acces în totalitate. Jobul de vânzătoare la un magazin universal, prietenia cu Tony, un italian strămutat împreună cu familia sa în țara tuturor posibilităților, par cumva să fie suficiente, dar raportate la ocazia unică de a trăi și locui în America, sunt doar banalități pe care le putea obține și acasă.
Moartea tragică a surorii sale o forțează să revină în Irlanda la o mamă blocată emoțional, incapabilă să se descurce singură. Întoarcerea acasă declanșează un conflict interior puternic legat de identitate, apartenență, responsabilitate și nevoia de a-ți depăși condiția.
Eilis se trezește brusc în fața unei realități pe care nu o înțelege pe deplin, căci analizând din nou, din perspectiva familiară a propriei case, realizează că de fapt plecarea în America nu i-a oferit altceva decât senzația unei false libertăți, dar condiția sa economică și socială nu s-a îmbunătățit cu nimic. În plus s-a căsătorit pe grabă în urma unor presiuni puerile cu acest Tony care o așteaptă înapoi, deși Eilis nu simte nevoia să revină la el.
Contradicția cu care se luptă nu vine din lipsa unor sentimente față de cel care i-a făcut șederea suportabilă în America, ci față de realizarea faptului că indiferent de context, viața sa capătă aceeași nuanță liniară de care nu poate scăpa.
Totodată, acțiunea desfășurată în anii 50, într-o Irlandă săracă, oferă o perspectivă sufocantă din cauza modului de raportare față de autorități, biserica omniprezentă, comunitate, teama de a nu afecta propria reputație sau pe cea a familiei în contrast cu ceea ce mintea și sufletul cere, în mod presant, de la această fată săracă.
Stilul cărții e lipsit de dramatism inutil, detaliile curg natural, scutite de încărcătura unui limbaj forțat. Ritmul este mai lent, nu avem parte de răsturnări de situație, ci mai degrabă asistăm la tensiunea emoțională prin care trece personajul principal, din cauza conflictului cu care se confruntă, de a fi lipsită de perspective indiferent de alegerea făcută.
Mi-a plăcut din acest punct de vedere al construcției, dar recunosc că am tânjit după ceva mai mult dramatism, care să tempereze din senzația de resemnare in care autorul m-a forțat să mă scald pe întregul parcurs al lecturii. Oricum, cartea e destul de ok și merită lectura, dacă sunteți atrași de acest gen de abordare.