O carte greu de lăsat în mână, plină de cinism și ironia fină a unei vieți trăite din plin, în care nimic nu pare că are finalitate, ci doar este supus unei transformări acide din care, fie alegi să înveți, fie accepți să fii depășit și uitat.
Personajul principal, Paul, un bărbat de aproximativ 55 de ani, este forțat de împrejurări să își preia tatăl muribund de la azil, deoarece instituția urmează să se închidă. Relația cu tatăl său este extrem de distantă, modul în care acesta analizează și tratează gesturile și acțiunile bătrânului fiind marcate de un umor negru pe care doar cei care au întâmpinat situații similare, îl pot gusta.
Divorțul suferit, care îl poziționează totuși în rolul de confident al fostei sale soții, relația deficitară cu fiica sa pe care o vede rar, criza existențială prin care trece încercând să își găsească sensul, toate sunt conturate într-un fum de reflecție psihologică fină, cu accent pe introspecție.
Ruptura generațională, trauma, abandonul, depresia, cinismul, disperarea mocnită, toate se comtopesc într-o acceptare indiferentă a ceea ce urmează.
O carte cu un ritm alert, cu pasaje ce rezonează puternic într-un vid creat anterior de incertitudinea pe care o emit personajele principale și care oferă o perspectivă amăruie despre dificultățile cu care viața de adult ne determină să ne confruntăm, atunci când oamenii din jurul nostru se schimbă, când noi ajungem să ne dorim altceva și când viața refuză să ne ofere confortul emoțional de care avem nevoi.
