Abia așteptam să mă pierd complet într-o nouă poveste scrisă de Gurnah, căci toate experiențele anterioare cu acest autor nu m-au dezamăgit deloc.
Totuși, acest nou roman m-a lăsat cu o senzație de ruptură, ușoară superficialitate și imposibilitatea de a putea puncta clar de ce parcă intensitatea cu care Gurnah obișnuia să distrugă pentru a reclădi, se regăsește aici în doze mici.
Scenariul se desfășoară în Zanzibarul secolului XXI, unde diferențele socio-politice sunt puternic vizibile și au capacitatea de a influența destinul personajelor.
Karim este un tânăr favorizat de soartă deși inițial nu pare așa. Provenit dintr-o familie destrămată, cu un tată vicios și abuzator, lăsat de izbeliște cu un bunic bolnav în timp ce mama se decide să își găsească un partener cu care să își unească destinul, Karim este nevoit să învețe să se descurce singur. Învățătura este salvarea sa. Pe măsură ce aprofundează cunoștințe și capătă acces la informații care îi trezesc interesul, Karim se înscrie la facultate, unde o cunoaște pe Fauzia, o fată inteligentă, dintr-o familie bună, pe care și-ar dori-o de soție, dar drumul până la inima ei e presărat cu obstacole.
Relația cu Fauzia se construiește pe idealuri, pasiune și creativitate, cititorul fiind totodată martorul unui declin sistematic al acestei povești de dragoste care se complică și capătă valențe sumbre odată cu nașterea unui copil pe care mama îl bănuiește că a moștenit condiția sa medicală, epilepsia.
Pe de altă parte, ne familiarizăm cu Badar, o rudă îndepărtată a tatălui vitreg al lui Karim. După moartea părinților săi, Badar este primit în casa familiei pe post de servitor. Adolescentul care crește și învață din mers cum să gestioneze treburile gospodăriei, este un personaj sincer, naiv, muncitor, ghidat în viață de un cod moral autoimpus, astfel încât atunci când este acuzat de furt de către patronii săi, viața sa este din nou dată peste cap. Doar Karim pare să aibă o soluție la momentul respectiv, motiv pentru care îi propune să îl susțină o perioadă de timp până când Badar reușește să își găsească o slujbă din care să se poată întreține.
Prietenia dintre Karim și Badar, în ciuda diferenței ușoare de vârstă și proveniență, este tocmai ocazia de a analiza considerentele pe care se bazează o relație reciprocă de amiciție. Karim conferă suport material, îndrumare și cunoștiințe, Badar oferă la schimb loialitate și ajutor necondiționat. Diferențele intervin în momentul în care experiențele vieții își modelează diferit cele două personaje, unul dintre el ajungând un adult cu carieră înfloritoare, bani și o familie în care îi este din ce în ce mai dificil să își găsească locul, iar celălalt ia lucrurile pas cu pas, se bucură de orice prilej de a descoperi ceva nou și nu permite reușitelor să îi afecteze orgoliul și ghidajul moral.
Factorul declanșator declinului total îl constituie insinuarea în viețile lor a frumoasei londoneze venite să coordoneze un proiect ONG în Zanzibar și care se cazează la hotelul unde Badar lucrează.
Cum se poate termina o astfel de poveste în care Karim își dorește mai mult de la viață, în afara unei familii care îl sufocă, Badar este îndrăgostit în secret de Fauzia, iar aceasta din urmă simte că se pierde pas cu pas într-un scenariu pentru care nu se simte pregătită?
Un text sobru, cu elemente moralizatoare, care până la final ne demonstrează că valorile umane pot fi modelate de educație și mediul familial, dar întotdeauna vor ceda în fața unor motivații egoiste care au nevoie să fie susținute pentru a oferi la schimb iluzia fericirii.
O carte despre dezrădăcinare și eșec, o poveste de la care parca am primit suficient, dar pe care cred că aș fi apreciat-o mai mult dacă nu aș fi identificat un final ușor forțat, grăbit, dar realist, că dacă ai valori morale, ajungi să te mulțumești cu jumătăți de măsură.
Abia așteptam să mă pierd complet într-o nouă poveste scrisă de Gurnah, căci toate experiențele anterioare cu acest autor nu m-au dezamăgit deloc.
Totuși, acest nou roman m-a lăsat cu o senzație de ruptură, ușoară superficialitate și imposibilitatea de a putea puncta clar de ce parcă intensitatea cu care Gurnah obișnuia să distrugă pentru a reclădi, se regăsește aici în doze mici.
Scenariul se desfășoară în Zanzibarul secolului XXI, unde diferențele socio-politice sunt puternic vizibile și au capacitatea de a influența destinul personajelor.
Karim este un tânăr favorizat de soartă deși inițial nu pare așa. Provenit dintr-o familie destrămată, cu un tată vicios și abuzator, lăsat de izbeliște cu un bunic bolnav în timp ce mama se decide să își găsească un partener cu care să își unească destinul, Karim este nevoit să învețe să se descurce singur. Învățătura este salvarea sa. Pe măsură ce aprofundează cunoștințe și capătă acces la informații care îi trezesc interesul, Karim se înscrie la facultate, unde o cunoaște pe Fauzia, o fată inteligentă, dintr-o familie bună, pe care și-ar dori-o de soție, dar drumul până la inima ei e presărat cu obstacole.
Relația cu Fauzia se construiește pe idealuri, pasiune și creativitate, cititorul fiind totodată martorul unui declin sistematic al acestei povești de dragoste care se complică și capătă valențe sumbre odată cu nașterea unui copil pe care mama îl bănuiește că a moștenit condiția sa medicală, epilepsia.
Pe de altă parte, ne familiarizăm cu Badar, o rudă îndepărtată a tatălui vitreg al lui Karim. După moartea părinților săi, Badar este primit în casa familiei pe post de servitor. Adolescentul care crește și învață din mers cum să gestioneze treburile gospodăriei, este un personaj sincer, naiv, muncitor, ghidat în viață de un cod moral autoimpus, astfel încât atunci când este acuzat de furt de către patronii săi, viața sa este din nou dată peste cap. Doar Karim pare să aibă o soluție la momentul respectiv, motiv pentru care îi propune să îl susțină o perioadă de timp până când Badar reușește să își găsească o slujbă din care să se poată întreține.
Prietenia dintre Karim și Badar, în ciuda diferenței ușoare de vârstă și proveniență, este tocmai ocazia de a analiza considerentele pe care se bazează o relație reciprocă de amiciție. Karim conferă suport material, îndrumare și cunoștiințe, Badar oferă la schimb loialitate și ajutor necondiționat. Diferențele intervin în momentul în care experiențele vieții își modelează diferit cele două personaje, unul dintre el ajungând un adult cu carieră înfloritoare, bani și o familie în care îi este din ce în ce mai dificil să își găsească locul, iar celălalt ia lucrurile pas cu pas, se bucură de orice prilej de a descoperi ceva nou și nu permite reușitelor să îi afecteze orgoliul și ghidajul moral.
Factorul declanșator declinului total îl constituie insinuarea în viețile lor a frumoasei londoneze venite să coordoneze un proiect ONG în Zanzibar și care se cazează la hotelul unde Badar lucrează.
Cum se poate termina o astfel de poveste în care Karim își dorește mai mult de la viață, în afara unei familii care îl sufocă, Badar este îndrăgostit în secret de Fauzia, iar aceasta din urmă simte că se pierde pas cu pas într-un scenariu pentru care nu se simte pregătită?
Un text sobru, cu elemente moralizatoare, care până la final ne demonstrează că valorile umane pot fi modelate de educație și mediul familial, dar întotdeauna vor ceda în fața unor motivații egoiste care au nevoie să fie susținute pentru a oferi la schimb iluzia fericirii.
O carte despre dezrădăcinare și eșec, o poveste de la care parca am primit suficient, dar pe care cred că aș fi apreciat-o mai mult dacă nu aș fi identificat un final ușor forțat, grăbit, dar realist, că dacă ai valori morale, ajungi să te mulțumești cu jumătăți de măsură.