Sociopatie – între diagnostic medical și poveste de viață.


Patric Gagne, autoarea acestei biografii ușor romanțate, sparge barierele și ne abordează cu o temă prea puțin discutată – ce simte, experiementează și gândește un sociopat în contact cu lumea exterioară, cât de diferite sunt corelările pe care un le face în funcție de gradul de sociopatie de care suferă și care sunt provocările cele mai mari cu care este nevoit să se confrunte pentru tot restul vieții.


Când realizezi pentru prima dată că ești diferit de restul copiilor? Cum să înțelegi reacțiile emoționale ale celorlalți când îți este aproape imposibil să empatizezi și spectrul emotional se împarte la tine între apatie și satisfacție obținută în urma adrenalinei generate de un act nepermis?
Cum să iubești când sentimentele tale sunt practice și nu au nevoie de validare? Când acțiunile tale sunt generate de puseuri de energie negative pe care ai nevoie să le aprofundezi pentru a te forța să simți ceva?


Patric crește într-o familie înstărită cu o soră normală și o mamă care încearcă să țină sub control pulsiunile ilicite ale fetei sale mai mari, fără a înțelege exact cu ce se confruntă. Tatăl lui Patric, recunoscut în lumea celebrităților datorită agenției de promovare pe care o deține, este mai mereu absent și detașat de problemele cu care autoarea se confruntă.


Când ești copil, dar nu ai sentimente de vinovăție, teamă sau dependență emoțională, devine foarte dificil să te integrezi într-un colectiv. Te-ai plictisit, pleci fără explicații, îți dorești ceva foarte mult, îl poți sustrage fără remușcări. Te simți agresat de prezența cuiva, îl poți brutaliza fără a înțelege de ce acest comportament nu este acceptabil din punct de vedere social (ori legal).

Adolescența este la fel de confuză. Așteptările setate de către societate și familie nu reușesc decât să creeze tensiune suplimentară pentru Patric care încearcă cu tot dinadinsul să respecte regulile impuse, păstrându-se totodată pe linia de plutire. Micile escapade de intrare prin efracție, furturi simbolice și plecări pe furiș de acasă, își găsesc, în cadrul unui job de vară, un partener de nebunie, David.

David se dovedește a fi de-a lungul timpului, panaceul de care Patric are nevoie pentru a se menține pe linia de plutire. Deși relația lor adolescentină se întrerupe la finalul vacanței de vară și fiecare dintre ei își vede de viață, drumurile li se încrucișează din nou mulți ani mai târziu când se decid să jongleze cu o relație de la care au așteptări nerealiste.

Povestea lor de dragoste și compromis, în timp ce învață să se înțeleagă, să se respecte și să își anticipeze reacțiile în fața provocărilor care apar, este relatată cu o nonșalanță fermecătoare. Relația este pusă în pericol de intenția lui Patric de a-și asuma din ce în ce mai mult sociopatia cu scopul de a fi suport și altor persoane aflate în situații similare. Studiile pe care se decide să le urmeze în sfera terapiei destinată persoanelor cu tulburări din spectrul sociopatiei o ajută pe Patric să se înțeleagă mai bine și totodată să își controleze reacțiile distructive.

Rolul de soție și mamă vine la pachet cu ajustări noi și cu dificultăți de relaționare. Distanțarea de factorii declanșatori este lentă și dureroasă.

Mi-a plăcut cartea, a fost ca o gură de aer și a ridicat la fileu anumite întrebări legate de trăiri personale contradictorii. Dificultatea, cred că, constă în a accepta că în societatea actuală deținem tot mai mult trăsături de personalitate sociopate, dobândite pe parcurs, din cauza suprasaturării și frustrărilor acumulate.

Traducerea realizată de Anca Zaharia conturează cu empatie o poveste de viață în care cea mai mare provocare o reprezintă tocmai lipsa acestei trăiri socio-umane.

Totodată, mi-ar fi plăcut o biografie cu detalii ceva mai intime, sunt ferm convinsă că sunt lăsate deoparte multe detalii picante ilegale și imorale pe care autoarea a ales să le pună în standby pentru a-și proteja imaginea. În rest, recomand cartea celor care au ajuns în punctul de a constata că apatia emoțională de care suferă din ce în ce mai mult le este totodată și prieten și dușman.

Lasă un răspuns