O lectură complexă, epuizantă, revelatoare. Un carusel de trăiri și fapte care adună între pagini povestea, nu a autoarei în sine, ci a unei întregi generații, călite în focul murdar al trecerii timpului.
Cartea este scrisă într-un stil oarecum impersonal deși încorporează ideea de memorialistică, ficțiune și sociologie. Autoarea povestește episoade cu care rezonează folosindu-se de experiențele celorlalți, forțându-ne oarecum să retrăim amintiri apuse sau să ne imaginăm cum ar fi fost dacă am fi fost nevoiți să creștem și să ne dezvoltăm într-un mediu similar.
Nu cunoșteam detalii despre autoare și nici nu am intenționat să caut înainte de a da startul acestei lecturi, dar știu că prima întrebare care mi-a venit în minte parcurgând șuvoiul de relatări melancolice ale acesteia, era faptul că e imposibil ca această femeie să fie atât de lucidă și totuși înaintată în vârstă, căci altfel nu vedeam posibil transpunerea ei în toate aceste perioade decât dacă experiența își spune cuvântul.
Nimic nu pare tabu în această călătorie cuprinsă între între 1941 și 2006, într-o Franță care seamănă destul de mult cu România anilor 1990, în care descoperirea libertății de exprimare, consumerismul, sexualitatea, discriminarea, consumul de droguri, influențele occidentale, accesul la educație targetată, dau o formă mult mai bine definită a ceea ce a fost cândva tinerețea propriei treziri.
Nu este o lectură deloc ușoară, sunt anumite momente în care am resimțit-o de-a dreptul obositoare sau în care am realizat că nu sunt neapărat atentă când vine vorba de câteva evenimente istorice cu un oarecare potențial de a afecta cursul lucrurilor aparent prestabilite din viața unor adolescenți naivi și confuzi.
N-aș recomanda-o nimănui sub 35 de ani și cel mai probabil publicul țintă este cu preponderență feminin.