Am cumpărat această carte la începutul anului trecut, când căutam reduceri pe site-ul Libris. Zilele acestea, când m-am decis să o citesc, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult.
Povestea dramatică a trioului amoros – Celestial, Roy și Andre, trei tineri de culoare în America de Sud contemporană unde conflictele de clasă sunt destul de puternice, mi-a purtat pașii printr-un tumult de senzații și emoții care până la sfârșit m-au ținut cu sufletul la gură, nefiind sigură de cum se va termina totul. Cartea e relatată prin intermediul celor trei personaje, fiecare având dreptul și intenția de a ne face să înțelegem greutățile, frustrările cu care se confruntă, dorințele ascunse, temerile și dezamăgirea de a constata că nimic nu rămâne la fel, nici măcar prietenia sau iubirea.
Relatată din perspectiva lui Celestial, relația sa cu Andre este una frățească, plină de iubire și suport. Crescuți împreună încă de când erau de-o șchioapă, pentru cei doi este normal să împartă totul, de la cele mai intime gânduri, până la patul în care dorm adesea, chiar și în studenție. Roy apare ca o boare de aer călduț și Celestial îl ține la distanță doi-trei ani de la prima întâlnire amuzantă din facultate, dar îl simte, în mod inconștient, inferior ca și clasă socială și incapabil de a-i oferi conexiunea mentală și emoțională de care are nevoie. Aerul de Don Juan al lui Roy nu o impresionaează pe Celestial, căci ea se chinuie să descopere în dânsul, o profunzime pe care ajunge să se mintă că acesta o are, pentru a putea continua să îl iubească. Acuzația care i se aduce lui Roy, aceea de a fi violat o femeie în vârstă, acuzație aparent nefondată, îl aruncă în pușcărie pentru doisprezece ani, dar este achitat în cinci. Modul în care distanța, familia, opinia publică își pune amprenta subtil, contribuie la a zgândări ceea ce Celestial simțise mereu în inima sa – faptul că este posibil să se fi grăbit când a acceptat ca după un an de relație să se căsătorească cu Roy. Revenirea lui Roy acasă mai devreme decât era programat, accentuează ruptura mentală și emoțională în care se zbate Celestial.
„-Nu mă implora, am spus. Te rog. nu face asta.
S-a tras mai aproape, ţintuindu-mă de pat.
-Nu, am spus. Nu face asta.
-Te rog, a zis.
Închipuiţi-vă cum eram în patul nostru de căsătoriți. Eu, țintuită pe saltea, cu totul la mila lui. Dar există şi altă cale, chiar când dragostea este adevărată și pură, nu murdărită de timp și trădare? Poate asta înseamnă să fii îndrăgostit, să te laşi cu bună știinţă la mila altei persoane.
Am închis ochii, simțindu-i greutatea deasupra mea, și m-am rugat aşa cum trebuia s-o fac când eram mică. Şi du-mă la Dumnezeu…
– Protecție, am șoptit, știind că nu exista așa ceva.
-Sufăr, Celestial. Nu-ţi dai seama?
Aşa că m-am lăsat din nou pe spate, văzând cum a suferit toți anii ăștia, văzând cum suferea atunci, cu capul îndesat în pernă.
– Știu, i-am spus. Știu. S-a întors spre mine.
-Asta-i findcă crezi c-am luat ceva, c-am făcut ceva cât am fost acolo? Sau e findcă nu vrei să rămâi din nou insărcinată? Fiindcă nu vrei să ai un copil cu mine?
Nu exista un răspuns acceptabil la întrebarea lui. Niciun bărbat nu se dă în vânt după felul ăsta de o face fără s-o faci. Să te apropii, dar nimic mai mult
– Spune-mi, a zis. Care-i motivul?
Mi-am apăsat buzele, pecetluind adevărurile înăuntrul meu. Am scuturat din cap. S-a răsucit și mi-a apăsat pieptul cu al lui.
– Știi că, dac-aş vrea, aş putea s-o fac, a spus cu o undã de ameninţare în voce.
Nu m-am luptat. Nu l-am rugat. M-am întărit pentru ce îmi părea predestinat încă de când intrasem în propria mea casă și simțeam că nu mai e a mea.”
Andre este tipul cu care Celestial a făcut mereu click și care indiferent de situație, i-a fost aproape. Totodată el este cel care i-l prezintă lui Celestial pe Roy și cel care realizează ce a declanșat atunci când deja era prea târziu. Modul în care acesta își gestionează sentimentele pe care le-a simțit întreaga sa viață și răbdarea cu care îi este aproape femeii pe care o iubește, fără a forța vreodată nota, îl transformă cu ușurință într-un bărbat capabil de a oferi cu adevărat iubire.
„Nimeni n-a vorbit, nimeni n-a dormit. M-am întrebat dacă acesta ne va fi sfârşitul. M-am gåndit să mă rostogolesc ca să mă alătur ei, pe teritoriul ei, pe partea de pat care mirosea a levănţică. Deseori dormeam aproape unul de celălalt, uneori chiar împărțind o singură pernă. Dar în noaptea asta am simțit nevoia să fiu invitat și nu părea că se arată vreo ofertă. Nu știi niciodată ce-i în mintea celuilalt; ăsta-i un lucru pe care l-am învăţat. Dar indiferent de asta, s-a întins spre mine înainte de zori, cu foarte puţin înainte de termenul limită care-mi ticăia în piept. S-a întins după mine cu mâinile, cu picioarele, cu buzele, cu tot ce avea. Eram acolo, pregătit, ca un arc întors. Din punctul de vedere al statului, era soţia unui alt bărbat, dar dacă evenimentele din ultimii cinci ani ne-au învățat ceva, e că nu poţi avea încredere ca statul să știe ceva despre ce e adevărul din vieţile oamenilor. În patul meu, în împletirea noastră epuizată și asudată, nu-mi puteţi spune că nu exista comuniune.„
Roy provine dintr-o familie modestă. Crescut cu un tată vitreg care i-a fost suport încă din primii ani ai vieții, Roy și-a croit drum în viață datorită șarmului său personal și a carismei de care dădea dovadă. Facultatea urmată de joburile sale de duzină îl plictiseau la fel ca femeile care roiau în jurul său fără menajamente. Doar Celestial părea imună la farmecele sale, axată pe studiile și preocupările sale artistice (manufactura și comercializa păpuși din materiale care reușeau să surprindă expresia chipului clienților săi), motiv pentru care Roy nu concepe să își întemeieze altă familie decât cu aceasta. Doar că Celestial nu vrea copii, iar momentul în care aceasta descoperă că este însărcinată coincide cu încarcerarea soțului său, motiv pentru care decide să avorteze. Cei cinci ani de detenție îi accentuează lui Roy obsesia pentru relația aparent perfectă cu Celestial, cu atât mai mult cu cât în penitenciar își descoperă tatăl genetic, pe care Roy îl asociază cu frica ca nu cumva destinul lui să fie acesta – de a pretinde mai mult, dar a merita doar firmituri. Eliberarea îl grăbește să își regăsească echilibrul pierdut, doar că pușcăria și-a pus o anumita amprentă asupra sa, motiv pentru care până la Celestial, caută izbăvire în brațele unei lucrătoare comerciale din orășelul unde copilărise și care se dovedește mai mult decât o aventură de o noapte.
„Cu o mişcare ca de bibliotecară, Davina și-a dus mâna la buze, iar eu m-am aplecat spre ea. Celestial, nu m-am putut împiedica să nu mă gândesc la ea, nu era o femeie mărunţică, are oasele mari și e masivă, dar nu e moale ca Davina, pe care o simţeam la atingere precum halatele din hotelurile de patru stele. Am încercat să mă stăpânesc pentru că n-am vrut să mă năpustesc asupra ei ca un necioplit, si pot spune că fiecare clipă pe care am petrecut-o complet îmbrăcat a fost un miracol. Când m-am dezlănţuit, am sărutat-o adânc, căutând cu limba aroma picantă a whisky-ului în gura ei şi savurând-o. Și-a plimbat degetele în jurul trupului meu, delicată ca un fluture, dar vindecătoare ca un Popă care ține predici în stradă. Și-a strecurat degetele pe sub cămaşa mea şi am simțit atingerea electrică a palmelor ei foarte reci pe spinarea mea fierbinte. Ajunși în dormitor, nu ne-am dezbrăcat unul pe celălalt. Ne-am scos hainele singuri, fiecare în peticul său de întuneric. Davina și-a atârnat rochia în dulap în clinchet de umerașe, iar apoi s-a strecurat în pat lângă mine, mirosind a whisky, dar și a unt de cacao. S-a răsucit pe-o parte și și-a lăsat părul să-mi cadă pe faţă. Am ieşit de sub cuvertura sintetică pentru că nu voiam să ating nimic din ce nu era real. Tânjeam să mă frec de ceva care răsuflă. Râvneam ceva viu. Și-a ridicat coapsa și a rezemat-o de şoldul meu.”
Trei destine legate unul de celălalt. Trei versiuni distincte, mai multe finaluri probabile. Cum se termină? Asta nu vă spun, vă spun doar că merită trăită această aventură al cărui final vine ca o eliberare de la o sentință atribuită pe nedrept.