Comunismul, un subiect care m-a fascinat întotdeauna, văzut prin ochii unor personaje tipice, amorțite, care își ghidează deciziile după dorința parvenită de a reuși în viață, într-un sistem în care moralitatea, profunzimea sau intimitatea nu au ce căuta în discuție.
Radu și Angela sunt reprezentanții acestui cuplu născut în anii 50, în județul Teleorman (deși putea fi în orice altă locație românească), care au încercat, pe cât posibil, să profite de orice șansă pe care sistemul comunist le-a pus-o la dispoziție. Proveniți din familii de țărani (ai Angelei ceva mai înstăriți decât ai lui Radu), singura lor dorință este aceea de a se realiza în viață prin strămutarea la oraș și identificarea unui job cu titulatură adesea irelevantă.
Cei doi nu sunt trup și suflet ancorați în comunism, dar știu că doar urmând regulile nescrise ale partidului au șansa de a-și permite o casă, o mașină, o excursie la băi.
Raportarea față de părinții lor rămași la țară este ambivalentă. Pe de-o parte plină de milă și recunoștiință, pe de alta de lehamite. Singuri la părinți, dornici să nu se rezume la muncile câmpului sau la un post colectivizat în comună, Radu și Angela parcurg trasee similare – aleg facultăți cu specializări care să le faciliteze un serviciu călduț, se întâlnesc, căsătoresc grăbiți de sarcina Angelei și așteptând să le fie repartizat un apartament mai spațios, muncesc fără sens și chef și tânjesc după mai mulți bani, completând salariile nejustificate cu bani și alimente de la părinții lor țărani.
Vlad, unicul lor fiu, duce cu sine povara unei copilării specifice anilor 80 în care noțiunea de parenting nu se inventase. Părerea lui nu contează, adesea fiind complet fad în ochii părinților care se axează pe cum să cultive relații sociale avantajoase care să le aducă avantaje materiale, iar ruptura experimentată de acesta o dată cu creșterea la oraș, își arată colții prin detașarea resimțită față de proprii bunici.
Moartea tatălui lui Radu aduce în prim plan evenimentele care au pus baza Radului din prezent, împărțit între rădăcinile sale țărănești pe care începe să le aprecieze o dată cu înaintarea în vârstă și confortul vieții de la oraș, unde consideră că i se cuvine avantajele de care beneficiază.
Avântul cu care pornesc la început de drum se stinge până la final complet, lăsând descoperit un cuplu banal, fad, confuz, lipsit de intimitate și comunicare, doi adulți plini de frustrări și lipsiți de speranță, care, la rândul lor, transmit aceeași mentalitate copilului care subtil începe să îi renege.
Mi-au plăcut mult dialogurile, descrierile, situațiile alese de autor pentru a creiona particularitățile personajelor și a contextului socio-economic, stilul, intriga cu iz de jurnal pe alocuri, deznodământul care îmbină spre introspecție și morala ce se desprinde în urma lui.
O carte faină, intimă, acidă și un autor pe care mi-ar plăcea să îl descopăr mai bine pe viitor.