Ați văzut filmul The Help în regia lui Steven Spielberg? Dacă da, aceasta este cartea după care s-a făcut scenariul. Dacă nu, partea cu scenariul tot nu se schimbă, dar este posibil să aveți mai puține informații legate de intriga acestui roman.
Culoarea sentimentelor tratează problema segregării și a discriminării rasiale din SUA anilor 1960. În ciuda faptului că slavia fusese abolită, societatea albilor favorizați de soartă erau departe de a se simți pregătiți de transformările necesare acestui concept de egalitate, activitatea membrilor Klu-Klux-Klan fiind în continuare în prim plan, cu atât mai mult în statele sudiste ale Americii.
Personajele alese sunt savuroase, ușor de plăcut, autentic creionate. Pe de-o parte o avem pe Aibileen, femeia de culoare în vârstă de 52 de ani, care își îndeplinește cu devotament și implicare treburile casnice, chiar dacă viața sa personală este un dezastru – abandonată de soțul alcoolic și cu singurul copil mort în urma unui accident. Aibileen este rezervată, răbdătoare, muncitoare până la epuizare și incredibil de tandră cu micuța familiei unde lucrează, asupra căreia își revarsă toată dragostea. Tratamentele denigrante, jignirile, amenințările sunt parte din viața sa, la fel ca în cazul tuturor femeilor de culoare care lucrează ca servitoare.
Orice acțiune care poate denota nesupunere, lenevie, neimplicare, poate duce oricând la pierderea jobului, care de cele mai multe ori este sursa principală de venit în familiile numeroase. Uneori, concedierea poate surveni în urma unor acuzații false de furt sau insubordonare și într-o comunitate mică, acest lucru devine un impediment clar de a fi refuzată de către orice altă familie care își caută menajeră.
Minny este la capătul opus al lui Aibileen. Minny e aprigă, obraznică, în ciuda faptului că e cea mai bună bucătăreasă din ținut și o gospodină desăvârșită. Familia sa numeroasă și soțul alcoolic care o abuzează o mențin pe Minny într-o constantă teamă care se adaugă tratamentelor grele pe care este nevoită să le suporte în familia unde lucrează și de unde, este concediată pe nedrept.
Salvarea pentru Minny vine din partea Celiei Foot, o tânără albă provenită dintr-o familie săracă, care în prezent este căsătorită cu fostul logodnic al fostei sale angajatoare. Celia este o paria în societatea mondenă și singura care o acceptă pe Minny în serviciul său, dezvoltând pe parcurs pentru aceasta, o simpatie sinceră.
Un alt personaj principal, care le adună la un loc pe toate, este domnișoara Eugenia Skeeter care sătulă de manipulările, inflexibilitatea și abuzurile pe care celelalte doamne din societate le aplică celor pe care ăi consideră inferiori, se decide să ia măsuri și să scrie o carte despre experiențele servitoarelor de culoare din orășelul Jacksonville, reprezentativ de altfel pentru orice alt orășel american de la vremea aceea.
Dorința Eugeniei de a oferi lumii o perspectivă nouă, reală, asupra situației sociale cu care se confruntă femeile de culoare, își trage seva nu doar din perosnalitatea și caracterul uman pe care îl deține, ci și din sentimentul de dor pe care îl resimte față de bona pe care a avut-o în copilărie, o femeie de culoare care i-a conturat destinul și a învățat-o ce e tandrețea maternă, dar despre care mama sa refuză să îi ofere detalii legate de plecarea bruscă din sânul familiei.
Cartea abundă în povestiri parțial amuzante, parțial dureroase și este o epopee despre prietenie, curaj, umanitate și nevoia de a face dreptate acolo unde preferă abuzul pentru propriile avantaje.
Mi-a plăcut, e fain și filmul, așa că dacă vă tentează subiectul și peripețiile celor patru femei, nu cred că veți regreta această alegere în materie de lectură.
Scrierile Danei