Roman Gary – Educație Europeană

„Jänek s-a simţit dintr-odată cuprins de tristeţe şi în pragul disperării: pentru întâia oară, își dădea seama cu certitudine că tatăl său murise. Zosia i-a deslușit pe chip umbra  acestei dureri și l-a strâns timid de mână, iar Janek i-a zis, cu o voce a cărei amărăciune nu mai avea vârstă, care purta semnele educaţiei lui precoce și ale unei experienţe umane care fi conferise o maturitate de unde iluziile fuseseră alungate: 

– S-ar cuveni ca Dobranski să adauge câteva cuvinte  la traducerea lui. Atunci când se afirmă că nimic din ceea  ce e important nu moare, asta înseamnă doar că un om a murit sau e pe cale să fie ucis. 

– Ești furios. Nu e cazul. 

– Nu sunt furios, Zosia, atât doar că până la urmă  m-am dumirit. am învățat. Ne-au dat la scoala potrivită, iar eu am fost mereu un elev conștiincios. Am primit o educaţie de primă mână. Îți aminteti de Tadek Chmura?  El o numea „educația noastră europeană”. Pe vremea aceea, n-am înţeles: eram prea tânăr. Iar el știa că o să moară, așa că strecura peste tot un grăunte de ironie. Acum însă m-am luminat. Avea dreptate. Această educaţie curopeană de care vorbea atât de batjocoritor e atunci când îți impușcă tatăl sau când tu însuți ucizi pe cineva în numele unui lucru important sau când mori de foame, sau când devastezi un oraș. Ascultă la mine, am fost amândoi la scoala potrivită, am fost educaţi cum nu se putea mai bine.”

Povestea acestui roman ne poartă pașii în pădurile poloneze, unde partizanii (rezistența anti-nazistă) încearcă să supraviețuiască și să deturneze pe cât posibil planurile opozanților, mai precis în timpul desfășurării bătăliei de la Stalingrad.

Personajul principal, Janek, are doar 14 ani când tatăl său îl obligă să se ascundă în pădure, cu câteva provizii pe care la câteva zile se asigură că i le înlocuiește. Când tatăl său nu mai revine să îl vadă, Janek presupune că a fost omorât și îi urmează sfatul de a încerca să se alăture partizanilor, care ar putea să îi ofere companie și protecție.

Ascuns în tranșee alături de ceilalți, flămând, înghețat, obligat să ucidă, sunt experiențe dureroase care îl maturizează forțat. Resursele limitate, armele puține și pregătirea militară redusă a grupului de partizani nu reușește să facă prea multe în fața ororilor războiului.

Nevoia lui Janek de a simți că face parte din ceva și că totul are un rost îi poartă pașii alături de indivizi meschini, egoiști, lași, dar îi ajută să descopere și ce înseamnă prietenia, iubirea, speranța acolo unde nu părea să mai existe lumină.

Două lucuri îi sunt dragi lui Janek – muzica clasică și Zosia, micuța poloneză prostituată forțat care asigură grupului de partizani informații prețioase și uneori hrană de la soldații germani, dar ambele îi provoacă în mod egal și plăcere și dezamăgire.

Într-o lume în care nu mai există decât discursuri motivaționale și promisiuni de mai bine, cât poate un om normal să își păstreze vie speranța?

O carte cu și despre ororile războiului, despre iubiri pătate de frică și despre ce ești dispus să sacrifici ca să supravieșuiești.