Cartea începe în forță: o familie dispărută, o casă izolată într-un fiord islandez și o descoperire care confirmă ce bănuiai deja – ceva foarte rău s-a întâmplat acolo. Autoarea nu pierde mult timp cu introduceri, te aruncă direct în atmosferă și te ține acolo, așa cum face de obicei.
Acțiunea e construită în stil nordic clasic, dar are câteva puncte clare care o fac să meargă bine – începe cu o scenă puternică (descoperirea crimei), urmează investigația care scoate la iveală, pas cu pas, secretele familiei ucise, apar conexiuni neașteptate între caz și trecutul personajelor, tensiunea crește constant, finalul aduce informații noi care schimbă oarecum perspectiva asupra întregii povești.
Recunosc că spre deosebire de alte cărți ale autoarei, pe care de altfel am îndrăgit-o dintotodeauna, în cazul acestui roman am intuit mult mai devreme cine este criminalul și care este motivația acestuia.
Asa și Reynir, împreună cu cele două fete ale lor – adolescenta Iris și micuța Gigja, s-au retras în fiordul izolat din cauza stării precare de sănătate a lui Reynir, care a suferit câteva intervenții chirurgicale în urma unor tumori cerebrale și a căpătat un comportament impulsiv de atunci. Familia este bogată, iar resursele lor materiale atrag invidie în mica comunitate islandeză.
Bonele interne se schimbă des și dispar rapid, iar Soldis, noua angajată începe să devină tot mai curioasă în legătură cu aceste detalii.
Echipa de anchetatori e bine aleasă: Týr, calm și atent la detalii, Iðunn, care vine cu partea medico-legală și o gândire mai rece, și Karólina, mai nouă în sistem, dar importantă pentru perspectiva „proaspătă”. Relația dintre ei evoluează natural și, pe parcurs, devine clar că fiecare are propriile probleme care încep să interfereze cu ancheta.
Ca și personaje secundare care sunt luate în considerare pe lista suspecțiilor, se numără vecinul Einar cu care familia are un conflict pornind de la teren, iubitul lui Iris care nu este acceptat de familie pentru că este considerat un localnic banal, bonele anterioare sau de ce nu, investitorii supărați, lăsați în urmă în marele oraș.
Nu e un thriller de acțiune rapidă, cu urmăriri și adrenalină la fiecare pagină. Mai degrabă e genul de poveste care te ține prins prin atmosferă și mister, dar are suficiente momente tensionate cât să nu simți că bate pasul pe loc.
Nimic nu e chiar ceea ce pare. Atmosfera e exact ce vrei de la un thriller islandez: frig, izolare, liniște apăsătoare. Locul nu e doar decor, ci contribuie direct la senzația că nu există scăpare.
Finalul livrează fără să exagereze. Nu e un twist gratuit, ci unul construit logic, care te face să te întorci mental la tot ce ai citit înainte. Cu toate acestea, nu mă pot considera neapărat satisfăcută sau impresionată de explicațiile ulterioare, de la care aveam cumva, mai multe așteptări. Cred că îmi doream ceva mult mai sordid decât ce și-a propus autoarea să ofere.
Totuși, este un thriller bine dozat, cu acțiune mai mult psihologică decât spectaculoasă, dar suficient de intens încât să te țină prins până la capăt. Este indicat dacă îți place genul care te face să analizezi puțin situația, nu doar să întorci paginile în grabă.