„Rău trupesc” e genul de carte care te prinde pe nepregătite: pornește dintr-un corp rănit și ajunge să te lase cu mintea plină de întrebări despre libertate, dorință și felul în care ne reconstruim după ce viața ne face bucăți. Mi-a plăcut mult cum autoarea jonglează cu imaginile – tăioase, ironice, uneori inconfortabile – și cuvintele care par simple, dar apasă exact unde trebuie.
Rennie nu e o eroină simpatică în sens clasic, ci una extrem de umană: după cancerul de sân și mastectomie, după abandonul bărbatului iubit, ea se simte golită nu doar fizic, ci și emoțional. Corpul devine un teritoriu străin, iar viața – ceva de suportat, nu de iubit.
Călătoria ei într-o țară cu regim totalitar (unde ajunge ca jurnalistă de mâna a doua, să scrie un articol de călătorie) e adevăratul declic. Acolo, în mijlocul violenței, al controlului și al fricii instituționalizate, al manipulării, acceptării ilegalității atât timp cât ajută conservarea sistemului, Reni începe paradoxal să vadă totul mai clar.
Romanța pasageră cu unul dintre oamenii sistemului, atrage asupra sa zvonul că ar fi spion sub acoperire, fapt ce o duce în ultima parte a cărții, prizonieră a închisorii locale, unde regulile nu există și explicațiile sunt dificil de grezut.
Moartea omniprezentă, corpurile torturate ale altora o forțează să-și regândească propriul corp „defect” și propria suferință. Cancerul nu mai e centrul universului; e doar o parte dintr-o realitate mult mai largă, mai crudă. Și tocmai acest contrast reaprinde în ea ceva ce credea pierdut: dorința de a trăi, de a simți, de a iubi viața din nou – nu idealizat, ci lucid.
„Rău trupesc” nu e o carte confortabilă, dar e una necesară. Nu oferă vindecări miraculoase sau speranță siropoasă, ci una dură, câștigată cu greu. Atwood scrie despre corp ca despre un câmp de luptă politic și intim în același timp, iar Rennie ajunge să înțeleagă că, deși nu-și poate controla totul, poate alege să fie prezentă în propria viață. Pentru mine, asta e miza reală a romanului – și motivul pentru care rămâne mult timp cu tine după ce îl închizi.