Undeva, între cremele antirid și „ce-ar fi fost dacă”, trăiește femeia trecută de 40 de ani.
Nu te grăbi s-o compătimești. Nu e pierdută, nu e în criză, nu-și caută identitatea printre stories și filtre. Ea știe cine e, ce vrea și, mai ales, care sunt subiectele unde cei din jur îi pun la încercare răbdarea.
Corpul? Nu mai e sub contract cu fanteziile imposibile ale revistelor glossy. În mare parte nu mai are nimic de „dovedit” atunci când se privește în oglindă. Părerile băiețeilor care cred că „natural” înseamnă 90-60-90 și o tonă de machiaj pe față au devenit de mult irelevante. În schimb, bărbatul de lângă ea știe clar ce urmează. Nu mai există acel „oare cum arată dimineața?” – pentru că dimineața arată exact cum trebuie: reală, uneori obosită, alteori relaxată, dar în ambele cazuri, complet lipsită de nevoia de aprobare.
La 40+ nu mai trăiește între două luntre: aia în care vrea să fie mulțumită cu sine însăși și cea în care se minte că până la vară se reinventează. Nu. La 40+ luntrele ard. Rămâne doar catamaranul experienței și al acceptării, care navighează lin spre zonele care își provoacă plăcere în deplină siguranță de sine.
Pasiunea? Fără restricții. Fără rușini. Fără scuze inutile. A învățat că un corp în care te simți bine e cel mai sexy accesoriu. Și că lenjeria fină e opțională, dar atitudinea e obligatorie. 😉