Israelul anilor ’70 — o societate în plină schimbare, unde tensiunile politice, religioase și familiale capătă teren pentru a se desfășura. Aici întâlnim povestea unor personaje extrem de bine conturate, a căror conexiune contextuală ne poartă pașii prin intimitatea și frustrările pe care fiecare în parte le resimte.
Metafora „cutiei negre” ne permite accesul la dezvăluirile indirecte ale acestor personaje, fapt accentuat de forma epistolară în care este construită cartea. Fiecare detaliu ne este impartasit prin intermediul unei scrisori sau telegrame menite să ne dezvăluie treptat povestea tristă, manipulativă și vindicativă a Ilanei, fostă divă libertină, căsătorită în prezent cu Michel Sommo, un individ ultra religios cu care are o fetiță și a fostului soț, Alexander (Alec) Gideon, ex comandant de tanc, intelectual și scriitor, cu care Ilana are un băiat adolescent problematic, pe Boaz.
Acțiunea ia amploare în momentul în care Ilana îi cere ajutorul lui Alec, printr-o scrisoare, cu scopul de a primi o sumă de bani care să îi permită scoaterea din centrul de detenție al fiului mai mare și identificarea unui loc de muncă care să îi tempereze pornirile agresive, învățându-l totodata să își câștige o pâine. Reticent la rugămințile Ilanei, Alec scoate la iveală relația defectuoasă cu fosta sa soție, care îl înșela haotic cu oricine se nimerea, motiv pentru care nu este convins că Boaz îi este fiu.
Intervenția lui Michael cerând deasemenea bani pentru băiat, lansează în paralel un alt set de epistole detaliate, astfel fiecare personaj are ocazia de a-și creiona propria versiune, din care putem deduce dorința Ilanei de a recâștiga atenția lui Alec, în ciuda relației toxice dintre cei doi, nevoia lui Alec, bolnav în stadiu terminal, de a se asigura că lucrurile nu rămân nerezolvate, tentativa lui Boaz de a-și castiga libertatea, fără a avea capacitatea de a înțelege cum funcționează lumea din jurul său și intenția lui Michael de a-și păstra familia, profitând tot mai mult de banii ce i se promit, în ciuda faptului că îl detestă pe Alec.
Dinamica dintre aceste patru personaje, la care se adaugă vocea rațională a avocatului lui Alec, pus în situația de a gestiona spețele legale ale acestor transferuri bănești, proprietăți puse în joc și clauze testamentare, este o dinamică intensă, plină de profunzime psihologică, reflecții politico-sociale și momente de introspecție.
Este un roman al detaliilor care ni se dezvăluie treptat și care se construiesc temeinic capitol după capitol, scrisoare după scrisoare.
Mi-a plăcut mult atât stilul, cât și povestea, deznodământul ușor ironic a fost satisfăcător, căci fiecare dintre personaje pare că a primit ceea ce își dorea și totuși, lipsește satisfacția deplină, cauzată de pierderea integrității morale și a emoțiilor naive.
Recomand lectura iubitorilor de psihologie literară, narațiunilor interconectate și de ce nu, introspecție socio-politiică.