Adevărul nu există. Există doar un decalaj între experiența unei persoane și a alteia, pe care îl putem umple cu mai multe adevăruri diferite…

Justine Stone este o avocată de succes care locuiește în Londra împreună cu soțul său, Noah. După 18 ani de la plecarea din orașul natal, Essex, se întoarce acasă pentru a prelua primul său caz de dublă omucidere doar pentru a descoperi că acuzatul e Jake, iubitul sau din adolescență. Intriga se complică și mai mult când fratele lui Justine, Max, dispare și ulterior este găsit înecat. Ce informații au fost omise in aceasta lungă perioadă de când Justine a plecat de acasă și cum pot fi acestea puse cap la cap pentru a descoperi cum sunt corelate cele două evenimente tragice?

După ce este nevoită să se retragă din rolul de avocat al apărării, Justine continuă o investigație pe cont propriu, decizie ce o obligă să își reamintească traumele blocate și secrete de familie care stau la baza întâmplărilor din prezent, fiind pusă astfel să-și confrunte propria moralitate profesională și personală. 

Menționez că am avut cumva niște așteptări ceva mai ridicate de la acest roman, poate și datorită titlului dur și a sinopsisului care trezește adrenalină.

Prima jumătate a cărții creionează în mod dinamic o perspectivă destul de interesantă care aduce în prim plan familia disfuncțională a Justinei, implicarea tatălui în francmasonerie, abuzurile la care era supusă mama sa, aparent considerată la momentul respectiv ca fiind slabă și detașată de ce se întâmplă, dar care în fapt se chinuia să preia din șocurile emise de soțul său pentru a evita abaterea acestora asupra celor doi copii, moartea dubioasă a tatălui și dispariția bruscă din peisaj al lui Jake.

Cartea nu e rea deloc, dar recunosc, speram la ceva mai dark, pornind de la ideea de apartenență la loja francmasonică, însă acest detaliu nu a contat atât de mult, fiind folosit doar pentru a creiona ideea unei familii influente și înstărite.

Intriga e construită secvențial, lasă cititorul să își facă scenarii, majoritatea intuitive, în tentativa de a descoperi de ce este acuzat Jake de uciderea unui cuplu în vârstă despre care atât mama sa, cât și Max, ascund faptul că le este cunoscută identitatea.

Amintirile ne aduc în prim plan petrecerea de Crăciun de când Justine avea 17 ani, petrecere la finalul căreia este mușamalizată moartea tatălui, iar Justine află recent că fapta nu a trecut neobservată pentru unul dintre cuplurile invitate la petrecere.

Mi-au plăcut capitolele scurte și alerte, precum și alternanța trecut – prezent și deși speram la ceva mai multă întunecime în miezul acestei povești, pot spune că m-am bucurat de final, când Justine are de ales între a-l salva pe Jake de la o sentință nedreaptă, sau de a se asigura că își  menține viața confortabilă pe care și-a clădit-o în ultimii 18 ani.

Din punctul meu de vedere, Justine este un personaj realist, ghidat de o doză sănătoasă de egoism și ambiguitatea morală de care dă dovadă în situații limită. Recomand acest roman celor care apreciază un thriller psihologic cu elemente legal-investigative și deznodământ care respinge ideea de happy-end. Eu zic că o să vă placă.

Lasă un răspuns