Cartea asta m-a luat prin surprindere și m-a blocat printre paginile ei, obligându-mă să oscilez între curiozitate, furie, entuziasm și dezgust.
Am savurat propoziție cu propoziție și m-am teleportat în societatea comunistă, postdecembristă și apoi contemporană alături de personajul principal, Cristina Nemeș, o tânără pentru care confuzia, nedreptatea, durerea, frustrarea și ura mocnită pun bazele unei dorințe ascunse, aceea de a supraviețui și a reuși cu orice cost.
M-am născut în 1985 și nu am prea multe amintiri din perioada ceaușistă, dar asta nu a făcut decât să-mi doresc să aflu cât mai multe detalii despre cea mai neagră, restrictivă, manipulatoare și falsă perioadă, care a lăsat sechele adânci în sufletele și mințile celor care au trăit sufocați de regimul comunist. Sufocați fără să poată striga după aer proaspăt.
Cristina Nemeș, personajul principal, ne poartă pașii prin toate aceste etape: copilăria restrictivă, înconjurată de sărăcie, foamete, teama pe care o inspirau cadrele didactice, neglijarea din partea părinților care sunt prea prinși de mariajul lor toxic, apoi adolescența cu viciile, sexualitatea reprimată, alegerile neinspirate, tentativele de a lucra într-un sistem rigid, non-valoric, dezrădăcinarea, mai multă foamete, frustrări, insuficiență, neglijarea propriului copil, homosexualitatea, dorința de a evada dintr-un destin ce pare deplasat, întunecat, distrus prin scris.
Ce aduce proaspăt această carte despre descoperirea de sine într-un regim totalitar și ulterior în ceea ce rămâne după căderea acestuia, când societatea este ghidată de confuzie și egoism?
Ei bine, aduce un stil intens, intim, dar fără a părea afectat sau dramatic. Aduce cu sine asumarea a ceea ce înseamnă alegerile greșite atât în materie de carieră cât și în dragoste (căci relația cu semi-ratatul de Radu, fratele prietenei sale bune, Nana, față de care nutrește de-a lungul timpului sentimente confuze), într-o societate în care empatia este extrem de scăzută și șansele de reușită sunt direct proporționale cu numărul de relații și conexiune deținute.
O carte cu substrat, cu reminiscențe și cu dureri mocnite, periate de uitare și ascunse cu grijă de un mental colectiv care n-a putut și n-a știut mai bine.
