Recunosc și cred că v-am spus acest lucru și la romanul anterior citit de această autoare – Colega de birou – că am avut câteva idei preconcepute în ceea ce privește calitatea acestei scrieri, dar după lecturarea și acestui roman, nu mai am dubii. Freida Mc Fadden știe să creeze suspans și tensiune din nimic, dintr-o intrigă aparent telenovelistică, ea reușește să scoată ceva antrenant, dinamic, extrem de volatil, care te ține în priză și nu te lasă până la final și face aceste lucruri în timp ce creionează extrem de bine psihologia fină a personajelor principale.
Din nou, s-a jucat cu mine și m-a lăsat să cred de vreo două ori că m-am prins cine e criminalul și de ce, dar până aproape de final situațiile s-au schimbat de câteva ori încât personajele de la care te așteptai să se descopere că sunt vinovate, în fapt erau complet scutite de la intriga principală.
Povestea începe cu un cuplu proaspăt căsătorit, Tricia și Ethan, care sunt în căutarea unei case unde să se mute. Pașii îi poartă către fosta reședință a renumitei psihiatre și autoare de bestseller-uri, Adrienne Hale, despre care presa a relatat ciudata dispariție cu trei ani în urmă și pentru care a fost acuzat iubitul acesteia din acea perioadă.
Furtuna de zăpadă iscată îi blochează pe cei doi un weekend întreg într-o casă plină de secrete, unde în toiul nopții totul pare să stârnească paranoia. Pași care se pierd pe coridoare, încăperi secrete unde zac ascunse sute de casete înregistrate în urma ședințelor cu pacienții, frig, iz de moarte și mai presus de toate, întrebarea care planează este – Ce s-a întâmplat cu Adrienne Hale?
Tricia este îngrozită de perspectiva de a cumpăra această casă și cu cât începe să sape pe ascuns după indicii legate de soarta psihiatrei care a locuit înainte acolo, cu atât ies la iveală detalii care ridică întrebări pentru cititor. În paralel, informațiile puse cap la cap de Tricia sunt susținute sau dezmințite de catre personajul lui Adrienne, care relatează în paralel frânturi din viața ei personală și din ședințele de terapie desfășurate cu cei mai importanți clienți ai săi.
Am observat că autoarea are o atracție pentru personajele feminine puternice, dar diferite. Cele care aleg oricând solitudinea în locul socializării, care au diferite ticuri și obsesii, fine cunoscătoare ale psihologiei umane, pasionale dar înfrânate din cauza selectivității. Regăsim această tipologie și în tiparele personajului Adrienne Hale.
Farmecul cărții este susținut și de anonimitatea pe care autoarea o folosește când vine vorba de acești pacienți, care sunt notați pe casetele înregistrate în secret, doar cu inițialele lor, inițiale care conduc cititorul pe o pistă greșită de cele mai multe ori, deoarece fie aceștia și-au schimbat ulterior identitatea, fie inițialele și descrierile par să se potrivească mai mult decât unei persoane.
Când în casă este descoperit fostul iubit al lui Adrienne, care încă se ascunde de poliție și în biroul acesteia, într-o încăpere secretă de sub dușumea, Tricia descoperă un cadavru, lucrurile scapă complet de sub control, iar cei care plătesc prețul păstrării unor secrete capabile să schimbe destine, ajung să aibă de suferit.
O carte simpatic de bolnavă, ca și cea de dinainte, cu dialoguri savuroase și un fir epic bine structurat, cu personaje despre care nu putem spune că sunt pozitive până la final și cu un deznodământ în care câștigă nu dreptatea, iubirea sau prietenia, ci cei care sunt mai bine echipați să se adapteze.