Mi-am comandat cartea aceasta acum aproape un an și de atunci tot mă chinui să ajung să o parcurg, pentru că tentațiile sunt multe și sunt un suflet compromis când vine vorba de lectură organizată.
În urma scurtului sinopsis oferit și a pozei imprimate pe coperta cărții, mintea mea s-a îndreptat către un subiect asemănător romanului Casa dintre pini, de Ana Reyes, o carte chiar mi-a plăcut destul de mult.
Nu mică mi-a fost dezamăgirea când am descoperit în a doua jumătate a intrigii că povestea alunecă grăbit spre detalii care vizează al doilea război mondial, efectele Holocaustului, precum și modul în care secretele îngropate de o mică comunitate austriacă care a supraviețuit asupririlor la care a fost supusă au în prezent impact în viața unui cuplu tânăr – Sonja și Daniel, proaspăt mutați într-o casă abandonată, în speranța redescoperirii de sine și salvării căsniciei lor.
Sonja este cea asupra căreia pică mare parte din lumina reflectoarelor, ea fiind soția care a acceptat această strămutare de la oraș la țară, pentru a-și susține soțul frustrat de evenimentele care i-au afectat parcursul profesional ca editor de carte.
Casa pare, încă de la primul impact, o cocină dărăpănată din care cei doi speră să poată obține, în urma renovării, o casă cu potențial de cazare pentru turiștii dornici să viziteze zone blocate în timp și o vie funcțională, unde vinurile îmbuteliate, comercializate odinioară, să le aducă satisfacție materială și confort emoțional.
Dificultatea apare când viața idilică pe care și-au imaginat-o în sânul unei comunități mici, scoate la iveală secrete, bârfe, manipulări meschine, iar renovarea proprietății necesită sume mari de bani pe care devine clar că nu le vor putea recupera prea curând.
În febra recondiționării pivniței care altădată servise ca și cramă, Daniel descoperă cadavrul mumificat al unui băiețel de 10-12 ani ce se presupune a fi ascuns acolo de la finalul războiului. De parcă nu ar fi fost suficient de debusolant acest detaliu, câteva zile mai târziu, o crimă atroce se petrece pe proprietatea lor – o femeie venită în vizită, motivând că lucrează în domeniul imobiliarelor, este găsită înjunghiată sub teiul din fața casei.
Crima se petrece în noaptea în care Sonja este plecată de acasă, la oraș, sub pretextul unor cumpărături matinale, în fapt petrecându-și noaptea cu amantul său. Acuzarea și încarcerarea lui Daniel trezește un nou val de confuzie și pune presiune pe o relație și așa fragilă.
Sonja refuză să accepte lucrurile așa cum se prezintă și începe să investigheze tot mai mult istoricul familiei care locuise înainte în casă, pentru a înțelege motivul pentru care victima ucisă se regăsea în toiul nopții pe proprietatea lor.
Știu că sună interesant intriga și chiar este până la un punct, dar modul static în care autoarea începe să detalieze întâmplări din perioada războiului și felul în care se descoperă că femeia ucisă, era în fapt fiica fostului proprietar, abandonat într-un azil, bolnav și incapabil să își amintească ce s-a întâmplat cu zeci de ani în urmă, deși era direct legat de moartea copilului descoperit în pivniță, m-a plictisit.
Mi s-a părut nesatisfăcătoare schimbarea de peisaj, nepotrivită. Mi-aș fi dorit mai mult mister, poate câteva elemente science fiction în povestea care începuse atât de bine să fie creionată. M-a dezamăgit schimbarea de peisaj și nu m-a impresionat deloc povestea din spatele personajelor care deținuseră proprietatea înainte.
Finalul vine să puncteze oarecum, că întunericul și nesiguranța ascunsă în fiecare dintre noi, într-un mediu pătat de vină și durere, nu face altceva decât să grăbească degradarea sufletească. Cei prinși în casele fără oglinzi, unde propriile reflecții pot fi surse de disconfort uneori, din cauza conștientizării acestor carențe personale, nu mai revin la suprafață, dincolo de lumea umbrelor.