Ieri, azi, mâine – Viața mea – Sophia Loren
Editura: Rao
An apariție: București 2018
Nr. Pagini: 314
La data de 20 septembrie 1934 se năștea în Roma, Italia, cea care avea să fie marea stea de cinema – Sofia Lazzaro Scicolone, cunoscută ulterior ca Sophia Loren.
Provenind dintr-o familie săracă, cu o mamă – Romilda Villani care deborda de farmec și talent, dar lipsită de perspectivă și noroc și un tată Riccardo Scicolone Murillo, pe care Sophia îl descrie ca fiind un inginer ratat dintr-o familie bună, copilăria Sofiei nu a reprezentat un model de iubire și veselie.
Recunoscută de tatăl care a abandonat-o la scurt timp după naștere și crescută în mare parte de către bunicii materni, Sofia nu cunoaște ce înseamnă dragostea părintească sau confortul oferit de o familie normală. Romilda, în pragul celor 18 ani, singură și cu un copil de crescut, visa la glorie și faimă, zbătându-se constant să capteze atenția oricui ar fi putut să îi ofere un rol într-un film sau piesă de teatru și câștigîndu-și existența din spectacole obscure la care alegea să cânte.
Sperând într-o reconciliere cu cel care îi furase sufletul, Romilda rămâne din nou însarcinată și dă naștere unei alte fetițe, pe care o botează Maria. Extrem de bolnăvicioasă și introvertită, sora Sofiei va suferi toată viața din cauza lipsei tatălui și a faptului că paternitatea i-a fost refuzată mult timp, până la intervenției autoarei, de pe urma căreia acesta a primit o sumă mare de bani, obținută în urma rolului din filmul…
Sofia relatează cu o anumită detașare frânturi din copilăria sa unde foametea și instabilitatea emoțională făceau parte din meniul zilnic. Povestește de greutățile trăite în perioada în care nemții au invadat micuțul orășel de provincie unde aceasta locuia, Pozzuouli, determinând-o să se refugieze împreună cu familia la Napoli, la rudele bunicilor, unde sărăcia și foametea cauzate de război, le împing la cerșetorie și le afundă în boală.
Însă lucrurile au început să se schimbe. Creșteam, rățușca cea urâtă se transforma în lebădă. Și mai ales, creștea în mine dorința, nevoia aproape fizică de a-mi exterioriza emoțiile, de a transpune în gesturi și cuvinte toate senzațiile pe care le acumulasem în mine și pe care nu știam încă să le interpretez. Voiam să mă avânt undeva mai în larg. Chiar dacă nu știam să înot.
Finalul războiului o regăsește pe Sofia în pragul vârstei de 15 ani, conturată dintr-o fetiță urățică și slabă, într-o adolescentă capabilă să atragă toate privirile și dornică să ia viața în piept.
În toamna anului 1949, timidă și nepregătită pentru lumea showbusiness-ului, Sofia participă la un concurs de frumusețe, unde a sfârșit prin a fi aleasă pentru un rol micuț de prințesă, rol care i-a făcut intrarea către Studiourile Cinematografice Cinecitta. Urmând cursuri de actorie, tinerei Sofia i s-a oferit oportunitatea de a pătrunde în lumea mult visată, unde după câteva roluri cu semnificație redusă, la 17 ani, l-a întâlnit în 1950 pe Carlo Ponti, un producător în plină ascensiune, cu 22 de ani mai în vârstă decât ea, care avea ulterior să îi devină soț. Relația dintre cei doi îi facilitează accesul în lumea vedetelor și îi oferă ocazia de a se propulsa pe scena cinematografică.
Sofia relatează cu franchețe faptul că relația cu Carlo nu a fost de la început una ușoară, deoarece acesta era deja căsătorit și scandalurile publice iscate în care acesta era acuzat de bigamie, i-au determinat să ia în calcul ideea de a părăsi o perioadă Italia și a se refugia în S.U.A.
Plecarea în America a constituit și momentul cheie în care Sofia alege să își schimbe numele în Sophia Loren, evitând astfel conflictele familiale care aveau în centrul lor asocierea cu un tată absent și dezinteresat.
Lumea Sophiei este diferită de cea cu care Sofia se obișnuise. Autoarea ne poartă pe platourile de filmare, printre scenele care au consacrat-o, ne introduce în scenă personaje cunoscute din sfera cinematografiei, precum Marlon Brando, Charlie Chaplin, Elizabeth Taylor, Cary Grant (cu care aceasta a trăit o frumoasă poveste de dragoste), învăluindu-ne cu detalii și țesând povești despre fiecare dintre ei.
…Și scoate la lumină rana din care s-a născut Sophia Loren. Diversitatea familiei mele – un tată absent, o mamă mult prea frumoasă față de altele – mă face să sufăr foarte mult, mă umple de rușine, dar împreună sunt norocul meu. Sunt forța care mă împinge să muncesc, să demonstrez cine sunt, să-mi aleg foarte devreme drumul de urmat. Cu alte cuvinte – succesul e un surogat pentru normalitatea de neatins. Plec din Roma fugind de o fetiță fără tată ca să mă regăsesc pe mine în actrița care vreau să devin.
Autoarea nu se sfiește să se arate vulnerabilă în fața noastră, nici când povestește despre cele două sarcini pierdute, nici despre bucuria nașterii cei doi fii ai săi – Carlo Jr. și Eduardo, moartea tatălui care a însemnat încheierea unui capitol dureros sau temerile pe care le resimțea înainte de fiecare filmare și care se evaporau ca prin magie în lumina puternică a reflectoarelor.
Acuzată în 1977 de fraudă și evaziune fiscală împreună cu Carlo Ponti care îi devenise soț cu 11 ani în urmă, a pierdut o bună parte din avere și a fost exilată din Italia, sentință pe care a refuzat să o accepte și pentru care a fost încarcerată timp de 17 zile până la schimbarea verdictului, o regăsește pe Sofia cu o perspectivă schimbată asupra a ce este cu adevărat important în viață.
Cartea conține și o colecție de poze în care regăsim o Sofia în ipostaze intime, pline de nuanțe, momente cheie alături de cei dragi.
Această carte ne poartă de-a lungul unei călătorii fascinante, pline de emoție, la finalul căreia, autoarea mărturisește faptul că dintre toate rolurile cărora le-a dat viață, cel care i se potrivește cel mai mult, este acela de bunică.