Yemen Manai – Focul Viu
Editura: Rao
An apariție: București 2020
Titlu original: L’Amas Ardent
Nr. Pagini: 201
Yamen Manai s-a născut în Tunisia în 1980 iar în prezent locuiește la Paris. Scriitor și inginer, Manai explorează în proza sa intersecțiile dintre prezent și trecut, tradiție și tehnologie. Cu excepția romanului Focul viu, cărțile sale au apărut exclusiv în limba franceză, deoarece, spune Manai, a dorit să se asigure că scrierile sale sunt disponibile tuturor cititorilor din Tunisia.
Roman Focul viu a fost premiat la nivel internațional, pentru maniera în care a reușit să trateze subiecte fierbinți pentru cititorii pasionați de istoria recentă a lumii arabe, referirea preponderentă privind, în special, Tunisia.
Povestea este scrisă pe alocuri, ca o parabolă, realizând o paralelă a realității sociale și politice din două perspective, cea a locuitorilor unui sat nesemnificativ de la poalele muntelui, care se lovesc de o schimbare forțată a stilului de viață liniștit și plin de nevoi pe care îl duceau și viața albinelor din stupii apicultorului Don, a căror liniște este perturbată de prezența iminientă a unui roi agresiv de viespii negre.
Viața retrasă pe care Don o duce la marginea satului Nawa, alături de albinele sale, departe de orice agitație sau implicare socială, se schimbă o dată cu venirea unei caravane electorale, a cărui scop viza înscrierea sătenilor pe listele electorale. Izolați, analfabeți, extrem de săraci, țăranii din Nawa acceptă fără urmă de neîncredere ajutorul material și promisiunile într-o viața mai bună. Schimbarea dictaturii îi regăsește în schimb și mai săraci și îndoctrinați religios în dogmele și credințele arabe pe care nu le înțeleg dar sunt nevoiți să le urmeze.
“Locuitorii din Nawa erau încântați să afle că ei erau poporul, dar de când asta? În singurătatea lor ajunseseră să creadă că nu erau decât oameni din Nawa și că soarta lor nu conta în ochii nimănui, cu atât mai puțin părerea lor. Înainte, nimeni nu îi întrebase nimic și nimeni nu stătea acolo cu ei să suporte înghețul iernilor aspre când le lipseau încălzirea, lâna și ghetele, când spectacolul copiilor mergând cu picioarele goale prin zăpadă le zdrobea inima adulților neputincioși. Nimeni nu venea în Nawa. În fine, aproape nimeni.“
Păstrând tonul sumbru al schimbărilor la care asistă, apicultorul Don se confruntă cu încă o provocare, albinele sale, pe care le prețuiește și le tratează ca pe propriile sale fiice, sunt atacate și mutilate de către roiuri de viespi uriașe pe care nu reușește să le mențină la distanță.
Nevoit să își salveze stupii, Don se decide să caute ajutor tocmai în Japonia – Țara Soarelui Răsare, sperând că specia de albine japoneze, despre care se vorbea a fi mult mai puternică, i-ar putea oferi soluții viabile, dar decizia sa se dovedește a-i oferi o perspectivă în ceea ce privește necesitatea analizării patternului albinelor de a răspunde la amenințări și schimbări nedorite pentru a-și proteja căminul.
“Focul viu este un tip de apărare dezvoltată de apis mellifera japonica împotriva atacurilor viespiilor uriașe. Când japonica detectează prezența unui cercetaș venit să le însemneze stupul, îl încercuiesc cu sutele, după care îl încapsulează, formând cu trupurile lor o minge, care îl are în centru. Din acel moment ele vibrează la unison, aripă lângă aripă și fac ca temperatura din minge să urce la 45 grade Celsius. Temperatura îi este fatală viespii uriașe. În câteva minute ea moare friptă în mijlocul focului viu. În ceea ce le privește pe albine, ele supraviețuiesc pâna la 48 de grade. Aceste 3 grade diferență sunt singurul avantaj pe care îl au împotriva agresorilor lor. Doar japonica agresată de această viespe, le exploatează cu scopul de a se apăra. O dată prăjită viespea, albinele își reiau aspectul distinct, șterg urmele feromonilor și se întorc la muncă.”
O carte cu iz de învățăminte, relatată într-o manieră indirectă, oarecum temătoare să puncteze clar anumite aspecte politice și sociale, dar cu o capacitate satisfăcătoare de a ghida cititorul spre ideea ca la nevoie, singura cale de a rămâne liberi, independeți și cu principiile nealterate, este să trezim focul viu, ascuns în fiecare dintre noi.