Sophie se mută într-un orășel din proximitatea Londrei împreună cu soțul său Mark și fiul de șase ani – Ben. Deși ea este cea care inițiază această mutare, în scurt timp se dovedește o sursă mare de depresie, căci Mark este plecat mult timp cu munca și Sophie se simte copleșită de rolul de mamă și de viața aceasta nouă, retrasă.
Când Emma se mută în orășel cu fiul său Theo, cele două femei devin rapid prietene de nedespărțit.
Totuși, nimeni nu este cine pretinde. Relația dintre cele două e construită pe minciuni, iar prietenia lor se demonstrează în timp doar un joc periculos de manipulare.
Ce are de ascuns Emma și de ce îți abuzează propriul fiul pentru a-i ține secretele în siguranță? Cât de empatică și bine intenționată este de fapt Emma, dincolo de senzația constantă pe care o lasă, și anume că ajutorul oferit Sophie în a gestiona comportamentele aparent nejustificate ale lui Theo, e de fapt generat de nevoia de control, mai degrabă decât altruim.
Autoarea a încercat să creioneze un thriller psihologic în care să puncteze cât de ușor pot fi oamenii controlați emoțional, dar stilul în care este scrisă cartea, mi s-a părut fad și lipsit de dinamism.
Când cei doi băieți suferă un accident din cauza Emmei care ar fi trebuit să îi supravegheze, se accentuează senzația de superficialitate cu care a fost creionat scenariul, reacțiile par forțate, iar motivele din spatele acținilor nu sunt suficient de bine explicate, ceea ce face unele decizii greu de crezut.
Am avut senzația că răsturnările de situație sunt forțate și destul de previzibile, mai ales pentru cititorii obișnuiți cu thrillere. Deși se vrea un thriller psihologic, analiza emoțională rămâne superficială. Finalul este grăbit și lasă senzația că povestea se termină înainte să fie complet explorată.
Este o carte bună de citit într-un weekend, dar ușor de uitat. Te ține oarecum curios, de teamă că poate ratezi ceva important ca să facă să merite povestea, dar până la urmă se dovedește că nu.