Hulda Hermannsdottir este o inspectoare de poliție care se apropie vertiginos de vârsta de pensionare. Cu toate acestea, Hulda nu se simte pregătită să își lase în urmă cariera, mai ales că nimic suprinzător nu o așteaptă acasă – fiica sa de 13 ani s-a sinucis cu câțiva ani în urmă, iar soțul său a murit ulterior de un atac de cord.
Singurătatea, neputința, durerea și teama de a deveni irelevantă, o împing pe Hulda să preia un ultim caz, unul care vizează moartea suspectă a unei imigrante ruse, Elena, care a fost catalogată de un coleg mai tânăr de-al său, ca fiind sinucidere. O banală investigație scoate la iveală detalii perturbante și o conexiune ciudată cu altă crimă produsă în mod similar cu ceva timp înaintea descoperirii cadavrului Elenei.
Deși nu primește suport din partea șefului său care abia așteaptă să o vadă plecată la pensie, iar martorii intervievați anterior par să aibă alte versiuni decât cele consemnate în declarații, investigația Huldei se întrepătrunde cu povestea imigrantei care se trezește în ipostaza de victimă din partea celui care își jucase anterior rolul de prieten.
O carte antrenantă, cu personaje bine conturate, cu un scenariu ușor macabru și capitole scurte care te țin ancorat într-o poveste de la care aștepți o rezoluție. Intensă, cu răsturnări de situație ușor intuitive, dar satisfăcătoare, și garantat, capabilă să contureze întunericul perfid ce se ascunde în majoritatea ființelor umane dacă se confruntă cu nevoia de supraviețuire.