Mi-a atras atenția acest roman încă de la lansare – thriller psihologic, sinopsis interesant, copertă atractivă, per total suficient de convingător pentru a-mi dori să descopăr mai multe. Așa că vreau să vă povestesc câteva detalii, poate vă dau idei de lectură.
Laura, una dintre protagonistele principale, este găsită de poliție acoperită de sânge, speriată și confuză și este internată într-un centru psihiatric de înaltă securitate, deoarece pare să nu aibă nicio amintire despre incidentul în cauză.
Încercarea de a extrage informații de la această pacientă se dovedește a fi greoaie, motiv pentru care este solicitat ajutorul Emmei, o psihoterapeută specializată pe cazuri de abuz și violență domestică. Propunerea vine din partea Laurei care susține că doar cu Emma își dorește să parcurgă procesul terapeutic.
În absența unui cadavru sau a martorilor care ar putea descâlci situația, Emma încearcă din răsputeri să pătrundă în mintea tulburată a Laurei pentru a descoperi adevărul. Pe măsură ce Laura relatează despre iubitul său aparent perfect, Emma observă paralele sinistre între poveștile Laurei și propria viață, căci bărbatul descris seamănă cu soțul Emmei, Connor.
Cu fiecare capitol, thrillerul capătă proporții claustrofobice, căci regulile impuse în centrul de detenție, pentru a preveni ca situațiile să scape de sub control, se aplică pe deplin și Emmei, dar într-o manieră mult mai subtilă, atent construită, care să creeze tensiune fără a preciza direct înscenarea la care aceasta participă fără a avea idee.
Recunosc că am intuit rapid răsturnarea de situație care iese la iveală abia în partea de final a cărții, deși autoarea a reușit să mențină suspansul pe tot parcursul cărții. Mi-a plăcut povestea și detaliile terapeutice folosite pentru a oferi autenticitate rolurilor de terapeut – pacient, precum și faptul că mizează pe ideea explorării granițelor subțiri dintre adevăr și iluzie, despre manipulare și compromis și despre cum chiar și un specialist poate fi indus în eroare atât din punct de vedere personal, cât și profesional.
Nu vă povestesc mai multe, dar menționez că acest thriller psihologic, asemănător cu romane precum „Pacienta tăcută”, „Anna O” sau „Minciuni pe canapea”, are o fluiditate și o construcție dinamică care captează ușor atenția cititorului.
Uuu! Suna foarte tentat!
Tentant de tentat! 😀
Dap, e destul de antrenantă și cadrul creat e fain.
Recomandarile tale sunt cu atat mai valoroase, cu cat nu ierti nicio carte care te dezamageste. 😀 Rad rau la unele critici mai acide. :)))
Cred că intervine și un fel de ciudă când îți vezi așteptările izbite de pământ. Unele cărți sunt atât de puternic mediatizate și par atractive până se dovedesc extrem de stupide. Rămâne doar senzația aia că ai fi putut citi altceva din sutele de cărți care așteaptă. 🙂