O carte despre care nu știam absolut nimic, dar care mi-a trezit interesul încă de la prima pagină.
Am vrut să descopăr care este abordarea autoarei pornind de la premisa unui atac armat în cadrul unui liceu mixt. Altfel, am descoperit o poveste în care trecutul și prezentul ajung să se intersecteze și influențeze reciproc prin prisma unei traume activate, menite să sublinieze faptul că, în fața unei nenorociri, instinctul de supraviețuire primează în detrimentul oricăror decizii, sacrificând adesea alte persoane pentru a ne asigura salvarea.
Diana este o femeie realizată. Are un soț frumos și realizat din punct de vedere al carierei, o fetiță inteligentă și simpatică în vârstă de opt ani, un job part-time la facultate și un hobby din care face bani în paralel – pictura. Casa, familia, traiul liniștit pe care îl deține este brusc afectat de reminsecențe ale evenimnetului traumatic din trecut, când un coleg de clasă, sătul de a fi supus fenomenului de bullying, își împușcă o parte dintre colegi, inclusiv pe prietena Dianei. Partea fascinantă și realist descrisă, un punct important în ceea ce urmează a deveni factorul declanșator, este decizia Dianei de a opta pentru moartea prietenei sale pentru a se salva, decizie pe care o ia foarte hotărâtă, spre deosebire de cealaltă fată care se oferă pe post de victimă pentru a o salva pe Diana.
Practic, acela e momentul care mi-a captat atenția și m-a convins să finalizez cartea în aceeași zi.
Felul în care scenariul este construit pas cu pas, modul în care atmosfera capătă valențe tensionate, cum drama psihologică care se declanșează în mintea Dianei, mi s-a părut atrăgător, intruzim și interesant redat.
Nebunia o cuprinde pas cu pas, reacțiile sale în fața unor evenimente care altfel ar fi putut trece drept situații banale, punctează pas cu pas starea mentală și emoțională precară în care se adâncește personajul principal.
În paralel ne sunt prezentate amintirile Dianei, viața de adolescentă rebelă plină de decizii iresponsabile precum alcoolism, tatuaje regletabile, consum de droguri, sex neprotejat, un avort, relații cu bărbați maturi pe vremea când era doar o puștoaică de paisprezece – cinsprezece ani, toate în timp ce nici măcar prietena sa, catolică practicantă în ciuda micilor escapade alături de Diana, nu are habar.
Pentru cealaltă sa pare normal să încerce să-și salveze prietena, pentru Lucy este firesc să se salveze pe sine chiar dacă asta înseamnă să îi ceară atacatorului să o împuște pe cea care o privea mirată, fără să înțeleagă ce se întâmplă.
Remușcările sunt tangibile abia acum, când ceva produce o fisură în aparenta sa viață perfectă și de acolo totul se declanșează cu repeziciune.
Ritmul e oarecum mai lent, stilul introspectiv, acțiunea nu abundă în detalii dinamice, trauma și efectele sale pot părea previzibile, dar cu toate acestea, mi s-a părut un roman psihologic destul de bine închegat, pe care cred că nu ar fi dificil să o îndrăgiți.