„Mămici mincinoase” este genul de thriller pe care îl citești repede, mai ales pentru că vrei să vezi cât de adânc intră Tash în lumea celor bogați și cât de prost se pot termina lucrurile pentru ea.
Tash este jurnalistă și proaspătă mamă, locuiește într-o casă modestă din suburbia Londrei și între dusul copilului la grădiniță și reinventarea jobului său de jurnalist, începe să investigheze moartea suspectă a unei bone, găsită înecată în lac, deși cazul fusese înregistrat drept sinucidere. În paralel, ajunge să fie primită în cercul celor patru mămici bogate din cartier, cu case spectaculoase, bani, haine scumpe și vieți aparent perfecte. Vechea fascinație a celor modești pentru lumea sclipitoare a bogaților.
Tash își dorește accesul la această lume și îl primește, doar că femeile nu o acceptă pentru minunata sa personalitate, ci pentru că le este utilă. Vor să știe ce investighează, ce află și cât de aproape ajunge de adevăr. Practic, o lasă înăuntru ca să o poată monitoriza din interior.
Probabil ideea asta va fi exploatată la nesfârșit în thrillere: omul cu venituri medii care visează să intre într-o lume privilegiată și descoperă că acolo este primit, de multe ori, cu anumite interese. Iar când ies la suprafață problemele, oamenii cu bani au resursele necesare să le îngroape, în timp ce ei ajung să tragă ponoasele.
În cazul de față, vorbim despre o conspirație care implică cele trei familii bogate, iar când Tash află adevărul, primește exact oferta care îi testează principiile: bani și un post bun pentru soțul ei, suficient cât să poată începe o viață nouă la Oxford. Și, până la urmă, interesul propriu câștigă, o abordare realistă de altfel.
Un alt aspect care mi s-a părut aproape comic este Jez, soțul lui Claire, femeia bogată cu bona decedată. Omul tăvălește tot ce prinde: bone, mămici, femei din cercul lor de prieteni… unde există disponibilitate, probabil există și un istoric care îl conține și pe acest flăcău. Aici mi s-a părut că romanul surprinde destul de bine naivitatea femeilor care se culcă cu bărbatul căsătorit convinse că el se va îndrăgosti, își va lăsa familia și le va oferi lor viața de vis pe care cred că o merită. Între timp, don juanii de profesie își completează liniștiți colecția de cuceriri.
Per total, mi-a plăcut ideea romanului deși nu este un thriller memorabil, dar are suficientă intrigă, diferență de clasă, manipulare și mizerie bine ascunsă sub covor cât să merite citit.
Ceea ce mereu trebuie să ținem minte e faptul că, până la urmă, bogații nu au neapărat mai puține probleme. Au doar mai mulți bani cu care să le îngroape.
„Mămici mincinoase” este genul de thriller pe care îl citești repede, mai ales pentru că vrei să vezi cât de adânc intră Tash în lumea celor bogați și cât de prost se pot termina lucrurile pentru ea.
Tash este jurnalistă și proaspătă mamă, locuiește într-o casă modestă din suburbia Londrei și între dusul copilului la grădiniță și reinventarea jobului său de jurnalist, începe să investigheze moartea suspectă a unei bone, găsită înecată în lac, deși cazul fusese înregistrat drept sinucidere. În paralel, ajunge să fie primită în cercul celor patru mămici bogate din cartier, cu case spectaculoase, bani, haine scumpe și vieți aparent perfecte. Vechea fascinație a celor modești pentru lumea sclipitoare a bogaților.
Tash își dorește accesul la această lume și îl primește, doar că femeile nu o acceptă pentru minunata sa personalitate, ci pentru că le este utilă. Vor să știe ce investighează, ce află și cât de aproape ajunge de adevăr. Practic, o lasă înăuntru ca să o poată monitoriza din interior.
Probabil ideea asta va fi exploatată la nesfârșit în thrillere: omul cu venituri medii care visează să intre într-o lume privilegiată și descoperă că acolo este primit, de multe ori, cu anumite interese. Iar când ies la suprafață problemele, oamenii cu bani au resursele necesare să le îngroape, în timp ce ei ajung să tragă ponoasele.
În cazul de față, vorbim despre o conspirație care implică cele trei familii bogate, iar când Tash află adevărul, primește exact oferta care îi testează principiile: bani și un post bun pentru soțul ei, suficient cât să poată începe o viață nouă la Oxford. Și, până la urmă, interesul propriu câștigă, o abordare realistă de altfel.
Un alt aspect care mi s-a părut aproape comic este Jez, soțul lui Claire, femeia bogată cu bona decedată. Omul tăvălește tot ce prinde: bone, mămici, femei din cercul lor de prieteni… unde există disponibilitate, probabil există și un istoric care îl conține și pe acest flăcău. Aici mi s-a părut că romanul surprinde destul de bine naivitatea femeilor care se culcă cu bărbatul căsătorit convinse că el se va îndrăgosti, își va lăsa familia și le va oferi lor viața de vis pe care cred că o merită. Între timp, don juanii de profesie își completează liniștiți colecția de cuceriri.
Per total, mi-a plăcut ideea romanului deși nu este un thriller memorabil, dar are suficientă intrigă, diferență de clasă, manipulare și mizerie bine ascunsă sub covor cât să merite citit.
Ceea ce mereu trebuie să ținem minte e faptul că, până la urmă, bogații nu au neapărat mai puține probleme. Au doar mai mulți bani cu care să le îngroape.