Hai că am ajuns și la această carte, care a reușit să mă enerveze și să mă împace simultan și la care intuiam finalul, dar drumul până acolo a fost destul de satisfăcător, încât nu prea am avut regrete că am selectat-o dintre atatea lecturi care își așteaptă rândul.
În timpul lecturii am ajuns să empatizez cu un personaj, cu care, în mod normal, n-aș avea nicio treabă. Ba chiar aș fi putut lejer să-l consider enervant și când zic asta mă refer la Laura, care este o femeie cu o carieră, un soț, bani, o viață confortabilă și un fiu pe care, evident, îl iubește enorm, Daniel, un tânăr cu care are o relație foarte strânsă, poate chiar puțin prea strânsă și aici, dacă povestea ar fi luat-o într-o altă direcție, probabil că aș fi fost prima care să spună: “Doamnă, copilul are douăzeci și trei de ani. Lăsați-l să respire.”
Doar că apare în peisaj Cherry, iar Cherry este motivul pentru care, deși nu sunt deloc o admiratoare a mamelor posesive și a relațiilor în care odrasla masculină rămâne etern prinsă între mama care îl știe cel mai bine și iubita care, evident, nu-l merită, mi-a fost aproape imposibil să nu țin cu Laura.
De ce? Pentru că Cherry nu este doar o tânără care provine dintr-un mediu sărac și încearcă să se adapteze unei lumi în care Daniel și familia lui au avut mereu acces, ci pentru că este oportunistă, manipulatoare și extrem de abilă atunci când vine vorba despre a menține aparențele. Știe când să fie vulnerabilă, când să pară inocentă și, mai ales, când să facă în așa fel încât ceilalți să pară nebuni sau răi pentru simplul fapt că au început să o suspecteze.
Partea frustrantă, dar eficientă a poveștii e faptul că Laura vede pericolul, dar nimeni nu pare dispus să o creadă și cu cât Laura încearcă mai mult să demonstreze că ceva nu este în regulă, cu atât riscă să pară mai paranoică și mai posesivă.
Laura nu este perfectă. Poate fi intruzivă și controlatoare, iar autoarea nu o transformă într-o mamă ideală pusă față în față cu răul absolut. În schimb, Cherry este construită atât de bine încât devine rapid greu să empatizezi cu ea, mai ales când vezi cât de departe este dispusă să meargă pentru viața pe care și-o dorește. Tensiunea vine mai ales din manipulare, minciuni, gelozie și din senzația că lucrurile pot scăpa de sub control în orice moment.
Mi-a plăcut că romanul se concentrează mai mult pe duelul psihologic dintre cele două femei decât pe șocuri sau răsturnări spectaculoase. Tensiunea crește treptat, apar gesturi mici, situații aparent nevinovate, detalii care, luate separat, poate că nu înseamnă mare lucru. Împreună însă, încep să contureze imaginea unei relații tot mai toxice.
Nu este o carte care reinventează genul și nici nu îți schimbă viața, dar este captivantă și suficient de bine construită încât să te facă să te întrebi dacă
Pentru mine, marele câștig a fost că am ajuns să țin cu Laura. Am ales o mamă ușor sufocantă pentru gusturile mele, decât să merg pe alternativa unei sociopate dispusă să facă orice pentru a se asigura că scapă de sărăcie.
Hai că am ajuns și la această carte, care a reușit să mă enerveze și să mă împace simultan și la care intuiam finalul, dar drumul până acolo a fost destul de satisfăcător, încât nu prea am avut regrete că am selectat-o dintre atatea lecturi care își așteaptă rândul.
În timpul lecturii am ajuns să empatizez cu un personaj, cu care, în mod normal, n-aș avea nicio treabă. Ba chiar aș fi putut lejer să-l consider enervant și când zic asta mă refer la Laura, care este o femeie cu o carieră, un soț, bani, o viață confortabilă și un fiu pe care, evident, îl iubește enorm, Daniel, un tânăr cu care are o relație foarte strânsă, poate chiar puțin prea strânsă și aici, dacă povestea ar fi luat-o într-o altă direcție, probabil că aș fi fost prima care să spună: “Doamnă, copilul are douăzeci și trei de ani. Lăsați-l să respire.”
Doar că apare în peisaj Cherry, iar Cherry este motivul pentru care, deși nu sunt deloc o admiratoare a mamelor posesive și a relațiilor în care odrasla masculină rămâne etern prinsă între mama care îl știe cel mai bine și iubita care, evident, nu-l merită, mi-a fost aproape imposibil să nu țin cu Laura.
De ce? Pentru că Cherry nu este doar o tânără care provine dintr-un mediu sărac și încearcă să se adapteze unei lumi în care Daniel și familia lui au avut mereu acces, ci pentru că este oportunistă, manipulatoare și extrem de abilă atunci când vine vorba despre a menține aparențele. Știe când să fie vulnerabilă, când să pară inocentă și, mai ales, când să facă în așa fel încât ceilalți să pară nebuni sau răi pentru simplul fapt că au început să o suspecteze.
Partea frustrantă, dar eficientă a poveștii e faptul că Laura vede pericolul, dar nimeni nu pare dispus să o creadă și cu cât Laura încearcă mai mult să demonstreze că ceva nu este în regulă, cu atât riscă să pară mai paranoică și mai posesivă.
Laura nu este perfectă. Poate fi intruzivă și controlatoare, iar autoarea nu o transformă într-o mamă ideală pusă față în față cu răul absolut. În schimb, Cherry este construită atât de bine încât devine rapid greu să empatizezi cu ea, mai ales când vezi cât de departe este dispusă să meargă pentru viața pe care și-o dorește. Tensiunea vine mai ales din manipulare, minciuni, gelozie și din senzația că lucrurile pot scăpa de sub control în orice moment.
Mi-a plăcut că romanul se concentrează mai mult pe duelul psihologic dintre cele două femei decât pe șocuri sau răsturnări spectaculoase. Tensiunea crește treptat, apar gesturi mici, situații aparent nevinovate, detalii care, luate separat, poate că nu înseamnă mare lucru. Împreună însă, încep să contureze imaginea unei relații tot mai toxice.
Nu este o carte care reinventează genul și nici nu îți schimbă viața, dar este captivantă și suficient de bine construită încât să te facă să te întrebi dacă
Pentru mine, marele câștig a fost că am ajuns să țin cu Laura. Am ales o mamă ușor sufocantă pentru gusturile mele, decât să merg pe alternativa unei sociopate dispusă să facă orice pentru a se asigura că scapă de sărăcie.