Hehe, dacă aveți impresia că viața la țară e liniștită, cu găini, răsaduri cu roșii și eventual un grătar duminica, Tudor Ganea are vești proaste pentru voi.
În „8”, satul românesc își leapădă liniștit basmaua și se transformă într-un loc în care păcatul, grotescul și absurdul stau la aceeași masă și beau din aceeași sticlă cu poșircă.
În centrul poveștii se află familia Mocoiu, o adunătură de personaje pentru care noțiunea de „viață normală” pare să fi fost ștearsă din dicționar.
Tanța, cu aspectul ei diform, rulează câte cinci-zece bărbați pe zi, între bătăile crâncene administrate de Gelu, soțul ei bețiv și nebun. Mița, băiatul cel mare este un obsedat sexual care droghează fete pentru a le viola, căci urâțenia sa nu atrage pe nimeni. Gemenii Onu și Ina comit incest în curtea plină de găini și fiare vechi. Micuțul Vasilică, care de fapt este „o Vasilica” (dacă părinții nu ar fi fost prea defazați la naștere ca să-i constate corect genul) atrage în jurul ei roiuri de lăcuste, bunica are trei sute de kilograme și se descompune în propria mizerie în care este imobilizată, bunicul este un mitoman pervers…
Dacă nu e suficient cât să vă trezească interesul, ei bine, nici personajele secundare nu sunt de lepădat.
În jurul neamului Mocoiu se învârt interlopi, preoți, pădurari, prostituate, bețivi, huligani, morți care mai au câte ceva de spus.
Ganea construiește un univers în care grotescul este atât de firesc, încât ajungi să accepți aproape orice. Pădurarul organizează orgii în dricul bisericii? Acceptabil. Un interlop își deschide salon de masaj erotic? Perfect. Un preot resuscitează oameni în timp ce își abuzează sexual fiica vitregă? De ce nu?
La un moment dat, singurul lucru care ar putea să te mai surprindă ar fi apariția unui om normal.
”8” e un roman vulgar când trebuie, violent când are chef, absurd până la limita ridicolului și suficient de cinic încât să nu-ți lase prea mult timp pentru compasiune. Ganea își ia personajele, le scutură bine de orice urmă de moralitate și le aruncă într-o poveste în care familia, religia, sexul, mizeria, moartea și lăcomia se amestecă într-o ciorbă existențială destul de greu de uitat.
E o carte murdară în sensul bun al cuvântului. Are miros de pământ, transpirație, alcool, păcat și ceva ce probabil n-ai vrea să identifici prea exact. Iar printre toate astea, Ganea strecoară umor negru, observație socială și o doză sănătoasă de absurd.
Nu e genul de carte pe care o citești doar ca să te relaxezi. Mai degrabă o citești ca să-ți amintești că, oricât de complicată ar fi familia ta, există șanse mari să fie totuși mai ok decât în bătătură la Mocoiu.