Ideea romanului mi s-a părut foarte bună și nici execuția nu e ceva de neglijat. Cu toate astea… începând cu a doua jumătate a cărții, tensiunea după care e construită povestea scade, iar răsturnările de situație devin convenabile.
E punctul în care am avut impresia că autoarea insistă prea mult asupra acelorași traume și mecanisme psihologice, fără să aducă informații cu adevărat noi. Cred că romanul ar fi avut un impact mai mare dacă era cu 50-70 de pagini mai scurt.
Revenind, personajul principal, Natalie, este genul de protagonistă care te pune permanent sub semnul întrebării. La început pare că încearcă să-și construiască o viață liniștită alături de James, un bărbat calm, atent și echilibrat, complet diferit de foștii ei parteneri. Doar că trecutul refuză să rămână în urmă, iar Marc, Luca și George, foștii iubiți morți, continuă să-i influențeze fiecare decizie.
Modul în care cei trei intră treptat în scenă, ne dă ocazia să parcurgem alături de natalie, diferite etape din viața ei, în toate dovedindu-se că a jucat rolul de victimă a abuzului și manipulării.
Ei sunt cei trei care au contribuit la transformarea lui Natalie într-o femeie incapabilă să mai aibă încredere în propriile instincte. Ei și episodul în care Natalie asistă la uciderea tatălui său abuziv de către mama care face apoi ca totul să pară un accident.
Mi-a plăcut că autoarea nu transformă aceste personaje unidimensionale și lasă cititorul să descopere treptat cât adevăr și câtă autoamăgire există în amintirile protagonistei.
James pare a fi ancora prezentului. Tocmai aparenta lui normalitate ridică cele mai multe semne de întrebare și întreține suspansul aproape până la final. M-am surprins de multe ori intuind răsturnarea de situație finală, una care a fost practic punctul forte ale romanului.
Finalul a fost și el sub așteptările mele. După toată construcția și după atmosfera apăsătoare din prima parte a cărții, speram la un deznodământ mai dur, mai curajos și cu un impact emoțional mai puternic. În schimb, am avut senzația că autoarea a ales varianta cea mai blândă.
Per total, “Foștii” este un thriller psihologic construit în jurul unei idei foarte interesante: uneori, cei mai periculoși oameni din viața noastră nu sunt cei pe care îi întâlnim acum, ci cei care au plecat și au lăsat în urmă răni pe care încă încercăm să le înțelegem și poate fi o lectură antrenană de vacanță.
Ideea romanului mi s-a părut foarte bună și nici execuția nu e ceva de neglijat. Cu toate astea… începând cu a doua jumătate a cărții, tensiunea după care e construită povestea scade, iar răsturnările de situație devin convenabile.
E punctul în care am avut impresia că autoarea insistă prea mult asupra acelorași traume și mecanisme psihologice, fără să aducă informații cu adevărat noi. Cred că romanul ar fi avut un impact mai mare dacă era cu 50-70 de pagini mai scurt.
Revenind, personajul principal, Natalie, este genul de protagonistă care te pune permanent sub semnul întrebării. La început pare că încearcă să-și construiască o viață liniștită alături de James, un bărbat calm, atent și echilibrat, complet diferit de foștii ei parteneri. Doar că trecutul refuză să rămână în urmă, iar Marc, Luca și George, foștii iubiți morți, continuă să-i influențeze fiecare decizie.
Modul în care cei trei intră treptat în scenă, ne dă ocazia să parcurgem alături de natalie, diferite etape din viața ei, în toate dovedindu-se că a jucat rolul de victimă a abuzului și manipulării.
Ei sunt cei trei care au contribuit la transformarea lui Natalie într-o femeie incapabilă să mai aibă încredere în propriile instincte. Ei și episodul în care Natalie asistă la uciderea tatălui său abuziv de către mama care face apoi ca totul să pară un accident.
Mi-a plăcut că autoarea nu transformă aceste personaje unidimensionale și lasă cititorul să descopere treptat cât adevăr și câtă autoamăgire există în amintirile protagonistei.
James pare a fi ancora prezentului. Tocmai aparenta lui normalitate ridică cele mai multe semne de întrebare și întreține suspansul aproape până la final. M-am surprins de multe ori intuind răsturnarea de situație finală, una care a fost practic punctul forte ale romanului.
Finalul a fost și el sub așteptările mele. După toată construcția și după atmosfera apăsătoare din prima parte a cărții, speram la un deznodământ mai dur, mai curajos și cu un impact emoțional mai puternic. În schimb, am avut senzația că autoarea a ales varianta cea mai blândă.
Per total, “Foștii” este un thriller psihologic construit în jurul unei idei foarte interesante: uneori, cei mai periculoși oameni din viața noastră nu sunt cei pe care îi întâlnim acum, ci cei care au plecat și au lăsat în urmă răni pe care încă încercăm să le înțelegem și poate fi o lectură antrenană de vacanță.