Am lecturat în format audio romanul ”Big in Japan” de Cosmin Leucuța și m-am bucurat de fiecare pagină a poveștii, deși simțeam exact unde îi vor fi purtați pașii Alexandrei, copila de 14 ani, împărțită între un tată egoist și absent și o mamă incapabilă să facă față divorțului suferit.
Vă pot spune că nu e o carte care încearcă să dramatizeze inutil, ci mai degrabă e una care îți arată, aproape pe nesimțite, cum tragediile mari se nasc din lucrurile pe care alegem să le ignorăm. Totodată, dincolo de confuzia adolescenței, rebeliune, excesele și relațiile complicate de familie, romanul vorbește despre singurătate și despre felul în care copiii ajung să plătească pentru deciziile adulților.
În centrul atenției o avem, după cum spuneam, pe Alexandra, o liceană fragedă care ajunge treptat să-și testează limitele: bea, fumează, caută validare și încearcă să-și găsească locul într-o societate care nu are nici timp, nici chef să o înțeleagă.
Pe măsură ce înaintezi în poveste, devine limpede că nimic din toate astea nu apar din senin. Divorțul părinților, plecarea tatălui, Dan, care își construiește o altă familie și se îndepărtează tot mai mult de fiica lui, dar și prăbușirea mamei în alcool și barbiturice creează un gol pe care Alexandra încearcă să-l umple cum poate. Iar când ajunge victima unui abuz sexual la o petrecere, totul alunecă spre o dramă culminând cu o decizie necugetată.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este felul în care Cosmin Leucuța tratează efectele divorțului asupra copiilor. De multe ori avem impresia că, dacă un copil nu protestează și pare împăcat cu situația, înseamnă că e bine. Romanul arată exact contrariul: răni aparent mici, ignorate ani la rând, se adună și explodează în cele mai dureroase moduri. Alexandra nu este doar victima unui eveniment, ci a unei acumulări de absențe, nepăsare și neputință din partea celor care ar fi trebuit să fie sprijinul ei.
Mi-a plăcut și faptul că autorul evită moralizările. Nu caută vinovați absoluți și nici nu transformă personajele în caricaturi. Sunt oameni imperfecți, care greșesc, fug, cedează sau pur și simplu nu mai au resurse emoționale pentru a le păsa suficient. Tocmai de aceea povestea pare atât de autentică și de inconfortabilă.
”Big in Japan” este un roman despre adolescență, dar nu doar pentru adolescenți. E despre familii destrămate, traume care mocnesc în tăcere și despre cât de ușor putem interpreta greșit un simplu ”sunt bine”. O carte care se citește repede, dar care rămâne cu tine mult după ce ai închis ultima pagină.
Am lecturat în format audio romanul ”Big in Japan” de Cosmin Leucuța și m-am bucurat de fiecare pagină a poveștii, deși simțeam exact unde îi vor fi purtați pașii Alexandrei, copila de 14 ani, împărțită între un tată egoist și absent și o mamă incapabilă să facă față divorțului suferit.
Vă pot spune că nu e o carte care încearcă să dramatizeze inutil, ci mai degrabă e una care îți arată, aproape pe nesimțite, cum tragediile mari se nasc din lucrurile pe care alegem să le ignorăm. Totodată, dincolo de confuzia adolescenței, rebeliune, excesele și relațiile complicate de familie, romanul vorbește despre singurătate și despre felul în care copiii ajung să plătească pentru deciziile adulților.
În centrul atenției o avem, după cum spuneam, pe Alexandra, o liceană fragedă care ajunge treptat să-și testează limitele: bea, fumează, caută validare și încearcă să-și găsească locul într-o societate care nu are nici timp, nici chef să o înțeleagă.
Pe măsură ce înaintezi în poveste, devine limpede că nimic din toate astea nu apar din senin. Divorțul părinților, plecarea tatălui, Dan, care își construiește o altă familie și se îndepărtează tot mai mult de fiica lui, dar și prăbușirea mamei în alcool și barbiturice creează un gol pe care Alexandra încearcă să-l umple cum poate. Iar când ajunge victima unui abuz sexual la o petrecere, totul alunecă spre o dramă culminând cu o decizie necugetată.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este felul în care Cosmin Leucuța tratează efectele divorțului asupra copiilor. De multe ori avem impresia că, dacă un copil nu protestează și pare împăcat cu situația, înseamnă că e bine. Romanul arată exact contrariul: răni aparent mici, ignorate ani la rând, se adună și explodează în cele mai dureroase moduri. Alexandra nu este doar victima unui eveniment, ci a unei acumulări de absențe, nepăsare și neputință din partea celor care ar fi trebuit să fie sprijinul ei.
Mi-a plăcut și faptul că autorul evită moralizările. Nu caută vinovați absoluți și nici nu transformă personajele în caricaturi. Sunt oameni imperfecți, care greșesc, fug, cedează sau pur și simplu nu mai au resurse emoționale pentru a le păsa suficient. Tocmai de aceea povestea pare atât de autentică și de inconfortabilă.
”Big in Japan” este un roman despre adolescență, dar nu doar pentru adolescenți. E despre familii destrămate, traume care mocnesc în tăcere și despre cât de ușor putem interpreta greșit un simplu ”sunt bine”. O carte care se citește repede, dar care rămâne cu tine mult după ce ai închis ultima pagină.