„Gri după întuneric” nu reinventează genul thriller, dar compensează prin ritm alert, tensiune aproape continuă și senzația că pericolul pândește la fiecare pas. Este o carte pe care o parcurgi rapid, pentru că pur și simplu trebuie să afli cum va reuși personajul principal să supraviețuiască.
Și pentru că tot vorbeam de supraviețuire, povestea se axează pe două femei aflate într-o situație limită, la distanță de patru ani una de cealaltă, captive în mijlocul unei păduri izolate și ajunse în vizorul unor indivizi, tată-fiu, a cărui cruzime depășește cu mult ceea ce părea inițial o simplă neînțelegere. Ceea ce începe ca un thriller de supraviețuire se transformă treptat într-o cursă disperată, în care fiecare alegere poate însemna viață sau moarte.
Miley este sportivă de performanță și din patru în patru ani participă la competiția olimpică de biatlon, alături de prietenul său din copilărie, Brent. După moartea mamei sale într-un tragic accident rutier, Miley încearcă să se recupereze fizic și emoțional, iar o slujbă de vară la rezervația naturală Franl Church din Montana, pare locul ideal de a se antrena. Doar că într-o dimineață când Miley își parcurge liniștită traseul montan prestabilit, o întâlnire cu doi survivaliști îi schimbă cursul vieții. Răpirea, abuzurile, depersonalizarea la care e supusă pentru a o transforma într-o femeie docilă, al cărui scop este acela de a servi bărbatul și de a asigura înmulțirea tribului, sunt de-a dreptul apăsătoare și totodată intrigante.
La cabana izolată, Miley o regăsește și pe Reyna, care se numește Mary în prezent și care în urmă cu patru ani, cum precizasem anterior, a fost răpită într-o manieră similară și i s-a înscenat moartea în pădure pentru a evita să fie căutată.
Mi-a plăcut faptul că autoarea nu pierde prea mult timp cu introduceri inutile. Intriga pornește repede, iar de acolo tensiunea crește constant. Atmosfera este unul dintre cele mai mari atuuri ale romanului: pădurea întunecată care se întinde pe sute de hectare, cabana izolată, frigul, teroarea și confuzia, devin personaje în sine, amplificând sentimentul de claustrare și neputință. Ai impresia că nu există nicio cale de scăpare, iar asta funcționează excelent.
Personajele principale sunt construite suficient de bine încât să îți pese de ele. Frica, greșelile și instinctul de supraviețuire le umanizează, iar relația dintre ele evoluează firesc pe măsură ce sunt împinse spre limitele rezistenței fizice și psihice. Mi-a plăcut și faptul că violența nu este gratuită. Există scene dure, dar ele servesc poveștii și accentuează disperarea personajelor, fără să pară introduse doar pentru șoc.
Totuși, i-am acordat 4*/5* pentru finalul ușor nerealist, căci am avut senzația că ultimele capitole par să forțeze puțin nota. Unele coincidențe sunt greu de acceptat, iar salvarea de la final tinde să fie convenabil creionată pentru personajele principale.
În ciuda acestui lucru, cartea rămâne un thriller foarte reușit. Are suspans, un ritm excelent și suficiente răsturnări de situație încât să nu ai timp să te plictisești și un alt element de efect este faptul că povestea e inspirată dintr-un caz real.