Hai să vă povestesc pe scurt câteva detalii despre cartea Bărbatul anului, care pornește de la o idee ofertantă. Natalia, o femeie obișnuită, este convinsă că cea mai bună prietenă a ei a fost drogată de un afacerist influent și a ajuns în spital din cauza lui. Cum autoritățile nu par să facă prea multe, decide să-și facă singură dreptate și se angajează ca menajeră în conacul magnatului, sperând să găsească dovezi care să îș incrimineze.
Natalia nu este detectiv, nu are experiență în investigații și, de cele mai multe ori, nici nu pare conștientă în ce pericol se bagă, tocmai de aici pornește și acțiunea: o investigație improvizată care scoate la iveală mult mai mult decât și-ar fi imaginat. În spatele aparențelor se ascunde o întreagă rețea construită în jurul furtului de identitate, deturnării de fonduri prin criptomonede și un șir de oameni care joacă roluri foarte diferite de cele pe care le afișează.
Mi-a plăcut că romanul nu merge pe varianta previzibilă. Magnatul despre care crezi că este păpușarul nu este, de fapt, adevăratul cap al conspirației. În umbră se află șoferul, un personaj mult mai inteligent și mai periculos decât lasă impresia, iar pe parcurs descoperim că nici Natalia nu este singura persoană infiltrată în conac. Ideea funcționează bine și aduce câteva răsturnări de situație care chiar surprind.
Problema mea a fost Natalia.
Am înțeles motivația ei și faptul că acționează din loialitate față de prietena ei, dar asta nu m-a făcut să o plac. Mi s-a părut exagerat de băgăcioasă, impulsivă și naivă. Intră în situații din care scapă mai mult prin noroc decât prin ingeniozitate și are tendința să ia decizii care m-au făcut de multe ori să-mi dau ochii peste cap. Mi-a fost greu să mă conectez cu ea și, pe alocuri, chiar m-a scos din poveste.
În schimb, antagonistul este, fără îndoială, cel mai bine construit personaj al cărții. Deși este un psihopat în adevăratul sens al cuvântului, are un calm aproape fascinant, este calculat, manipulator și suficient de bine conturat încât să-l simpatizezi.
Tema e oarecum de actualitate. Criptomonedele, furtul de identitate și manipularea financiară sunt subiecte care ies din tiparul thrillerelor clasice și dau senzația unei povești ancorate în prezent. Sigur, există și momente în care trebuie să accepți coincidențe și situații prea puțin credibile, dar, dacă intri în jocul propus de autoare, lectura rămâne alertă și ușor de parcurs.
Per total, cartea este un thriller care se citește repede și care are o idee de bază interesantă. Intriga este bine gândită și reușește să ascundă adevărul până destul de târziu. Din păcate, pentru mine, Natalia a fost veriga slabă a poveștii. Nu am reușit să țin cu ea, iar în final m-am surprins mult mai interesată de mintea celui care trăgea toate sforile decât de reușita investigației ei.
Nu este o carte pe care să o regret că am citit-o, însă nici una care să mă fi cucerit. Nici o problemă, sunt lecturi și lecturi.
Hai să vă povestesc pe scurt câteva detalii despre cartea Bărbatul anului, care pornește de la o idee ofertantă. Natalia, o femeie obișnuită, este convinsă că cea mai bună prietenă a ei a fost drogată de un afacerist influent și a ajuns în spital din cauza lui. Cum autoritățile nu par să facă prea multe, decide să-și facă singură dreptate și se angajează ca menajeră în conacul magnatului, sperând să găsească dovezi care să îș incrimineze.
Natalia nu este detectiv, nu are experiență în investigații și, de cele mai multe ori, nici nu pare conștientă în ce pericol se bagă, tocmai de aici pornește și acțiunea: o investigație improvizată care scoate la iveală mult mai mult decât și-ar fi imaginat. În spatele aparențelor se ascunde o întreagă rețea construită în jurul furtului de identitate, deturnării de fonduri prin criptomonede și un șir de oameni care joacă roluri foarte diferite de cele pe care le afișează.
Mi-a plăcut că romanul nu merge pe varianta previzibilă. Magnatul despre care crezi că este păpușarul nu este, de fapt, adevăratul cap al conspirației. În umbră se află șoferul, un personaj mult mai inteligent și mai periculos decât lasă impresia, iar pe parcurs descoperim că nici Natalia nu este singura persoană infiltrată în conac. Ideea funcționează bine și aduce câteva răsturnări de situație care chiar surprind.
Problema mea a fost Natalia.
Am înțeles motivația ei și faptul că acționează din loialitate față de prietena ei, dar asta nu m-a făcut să o plac. Mi s-a părut exagerat de băgăcioasă, impulsivă și naivă. Intră în situații din care scapă mai mult prin noroc decât prin ingeniozitate și are tendința să ia decizii care m-au făcut de multe ori să-mi dau ochii peste cap. Mi-a fost greu să mă conectez cu ea și, pe alocuri, chiar m-a scos din poveste.
În schimb, antagonistul este, fără îndoială, cel mai bine construit personaj al cărții. Deși este un psihopat în adevăratul sens al cuvântului, are un calm aproape fascinant, este calculat, manipulator și suficient de bine conturat încât să-l simpatizezi.
Tema e oarecum de actualitate. Criptomonedele, furtul de identitate și manipularea financiară sunt subiecte care ies din tiparul thrillerelor clasice și dau senzația unei povești ancorate în prezent. Sigur, există și momente în care trebuie să accepți coincidențe și situații prea puțin credibile, dar, dacă intri în jocul propus de autoare, lectura rămâne alertă și ușor de parcurs.
Per total, cartea este un thriller care se citește repede și care are o idee de bază interesantă. Intriga este bine gândită și reușește să ascundă adevărul până destul de târziu. Din păcate, pentru mine, Natalia a fost veriga slabă a poveștii. Nu am reușit să țin cu ea, iar în final m-am surprins mult mai interesată de mintea celui care trăgea toate sforile decât de reușita investigației ei.
Nu este o carte pe care să o regret că am citit-o, însă nici una care să mă fi cucerit. Nici o problemă, sunt lecturi și lecturi.