Așa cum mă obișnuisem deja, Lisa Jewell revine în forță cu un thriller psihologic, de data asta construit în jurul unui mister vechi de zeci de ani, în care trecutul și prezentul se împletesc constant.
Intriga pornește de la descoperirea unor oseminte pe malul Tamisei, investigația readucând în prim-plan tragedia petrecută cu ani în urmă într-un conac din Chelsea și destinele personajelor marcate de acele evenimente.
Începutul a fost dificil de parcurs. Numărul mare de personaje care își ascund identitatea în spatele unor nume dublate, perspectivele multiple și alternanța dintre trecut și prezent m-au cam confuzat inițial și mi-au creat o stare de disconfort. Comparativ cu alte romane ale autoarei, acesta mi s-a părut mai puțin accesibil și mai greu de urmărit în prima sută de pagini.
Pe de-o parte îl avem pe Henry, un homosexual bogat și traumatizat, a cărui obsesie este să îl localizeze pe Phin, băiatul de care era îndrăgostit în adolescență, cel alături de care a trăit într-o casă a groazei cu părinți și prieteni sectanți și sadici.
Apoi o avem pe Lucy, care la 14 ani este violată de tatăl lui Phil, prieten bun cu părinții ei și ai lui Henry și pe cei trei copii ai acesteia. Crimele săvârșite acolo și evadarea din conacul cu pricina, o poartă pe Lucy pe stradă, trăind din mila publică până când este preluată de Michael, milionarul manipulator și sadic.
Pe alt plan facem cunoștiință și cu Rachel care, ani mai târziu, pică în mrejele acestui Michael și este nevoită să ia câteva decizii dramatice ca să încerce să îl înlăture din viața sa.
Practic, cei trei, sunt Henry, Lucy și Phin, care, ca supraviețuitori ai tragediei din copilărie, ajung niște adulți incapabili să-și găsească echilibrul, veșnic înfricoșați de ideea de a le fi descoperite crimele comise pentru a scăpa de acolo.
Punctul forte al romanului rămâne modul în care autoarea conturează personajele și relațiile dintre ele. Fiecare are propriile traume, secrete și motivații, iar tensiunea crește treptat pe măsură ce legăturile dintre poveștile lor devin tot mai evidente.
Deși mi-a plăcut, după ce am reușit să rețin personajele și să înțeleg povestea lor, finalul nu m-a impresionat pe cât speram. Mi-aș fi dorit un deznodământ mai tragic, mai intens și cu revelații mai puternice, care să lase un impact emoțional mai mare. Rezolvarea a fost satisfăcătoare, dar nu la nivelul suspansului construit de-a lungul poveștii.
Abia după lectură am aflat că romanul este, de fapt, o continuare a cărții The Family Upstairs, tradusă la noi ca Secrete întunecate, lucru care explică de ce anumite personaje și dinamici par deja cunoscute sau insuficient dezvoltate pentru cititorii care nu au parcurs primul volum.
Per ansamblu, cartea este o lectură captivantă, cu personaje bine construite și o intrigă interesantă, dar cu un debut greoi și un final care nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, poate din cauza faptului că nu am citit mai întâi cartea care tratează povestea inițială. N-am știut, dar recuperez. 🙂