Nu mai pusesem mâna pe o carte de Stephen King de anul trecut, cred. Deși sunt mare fană a scenariilor cinematografice realizate după cărțile sale, recunosc că nu am îmbrățișat mereu cu ușurință toate cărțile sale. Și nu, nu e vorba că majoritatea au peste 500 de pagini, ci faptul că uneori mă obosește cu detaliile suplimentare cu care vin la pachet personajele sale, descrierile contextuale sau dialogurile în care se adâncesc anumite personaje concepute tocmai s[ abat[ cititorul de la detaliile importante pe care le ascunde printre replici aparent nesemnificative.
Nu e cazul cu Holly. 620 de pagini în care, deși știi cine sunt criminalii și care le este motivația, personajele sunt mult prea fain create și scenariul te plimbă înainte și înapoi pe parcursul a 10 ani de crime feroce dar ușor sarcastic prezentate, suficient cât să te prindă în plasă.
Despre ce e vorba? Păi despre un cuplu octogenar, cadre universitare, aparent banale ca și realizări sau mod de viață, care sunt uneori catalogate ca fiind ușor fixiste sau excentrice pentru nevoia constantă de a pune accent pe importanța unei alimentații bazate pe carne, privită ca și aliment minune, capabil să prevină sau să amelioreze orice degradare fizică și mentală. Roddy și Emily Harris devin și mai convinși de această ipoteză cu cât avansează în vârstă și bolile specifice vârstei se intensifică. Cei doi pun la cale un plan de a ademeni și păcăli mai multe victime, aflate în situații familiale conflictuale, sau în bătălie mocnită cu propria persoană, astfel încât posibililitatea unui scenariu credibil în care aceștia au decis să plece pe nepusă masă din orașul unde lucrurile nu mergeau așa cum și-ar fi dorit, să îngreuneze tentativele de căutare ale poliției.
Holly este detectiv particular și la nivel personal se află de asemenea într-un punct de cotitură după moartea mamei sale, răpusă de Covid, mamă cu care avea o relație ambivalentă, deficitară. Adesea oscilează între a-și continua munca de investigații sau a se retrage din breaslă, dar nevaoia de adrenalină și de a da sens unei vieți destul de fade în afara jobului, o alimentează suficient încât să continue.
Contactată de mama celei mai recente victime, Holly demarează o investigație care o poartă pe piste ce par să nu aibă nicio legătură între ele. Disparițiile locale din ultimii zece ani, ies la suprafață, dar nu par să nu aibă nimic în comun. Un profesor universitar pasionat de poezie, un drogat inofensiv, o fată vegană de culoare, un tânăr introvertit, angajat la o sală de bowling, un homosexual și o tânără isteață dispusă să facă joburi sezoniere, toți ajung să fie victimele soților Harris și modul în care aceștia îi ademenesc și îi torturează, capătă valențe naive, umoristice, lipsite de detalii perturbante.
Holly nu renunță, dimpotrivă – e curioasă, punctuală, implicată, empatică dar și cinică atunci când este cazul și ajutorul pe care îl primește indirect din partea lui Jerome, tânărul scriitor cu care face schimb de idei, o ajută să își clarifice pașii pentru a identifica pe cei vinovați.
Mi-a plăcut modul în care sadismul criminalilor este îmblânzit de personalitatea și modul de operare a celor doi bătrâni care se mișcă greu, suferă de început de Alzheimer, migrene, sciatică, dureri articulare și intră adesea în explicații științifice derulate în buclă, care fac lucrurile să devină ilare pe parcurs.
M-a amuzat și detaliul de fundal – Covid și modul în care lumea este împărțită în cele două tabere: cei care cred în existența virusului și au ales calea vaccinului și cei care iau în derâdere deciziile primului grup. De asemenea e fain și modul în care autorul se relaxează indirect pe seama ambilor prin prisma personajelor sale.
O carte alertă, dinamică, amuzantă pe alocuri, pe care am citit-o fără multe pauze deoarece mi-a plăcut modul în care a fost construită pas cu pas intriga.
De la Stephen King mai am de citit Iți place mai întunecat și pot să mă declar că am ajuns la zi cu scrierile acestui autor.