– proză scurtă –

Mia privi spre ceasul care aștepta răbdător pe noptieră. Era aproape 11 și întunericul se lăsase ca o pânză cețoasă de noiembrie. Simți cum măruntaiele i se zbat de foame și se îndreptă cu pași leneși spre bucătărie.

Frigiderul gol elibera un iz de stătut și aerul rece ce se împrăștie din el o făcu pe Mia să-și strângă halatul pe formele pline. Ideea de a mânca la o oră așa târzie trebuia abandonată. Mișu o acceptase durdulie la început, dar în ultimele săptămâni îi spusese că s-a urâțit, mai ales că trecuse printr-o sarcină cu trei luni în urmă. Își ceruse iertare și îi mulțumise că se oferise să o ajute să slăbească.

Închise frigiderul și își turnă un pahar cu apă.

Mișu nu era acasă în seara asta, lucra de noapte. Era agent de poliție cu aspirații de agent principal. Îi lipseau din palmares răbdarea și încă 6 luni de experiență pentru a putea da testul. Nici cheful de învățat nu îl dădea afară din bocanci, căci îi lipseau cu desăvârșire anii de practică în ale studiului. Când se cunoscuseră, el lucra ca paznic la mall, baricadând magazinul de electrocasnice și ea o stâlcea în italiană la un call center, situat pe o alee dubioasă, care încerca să recupereze plățile restante ale clienților indolenți sau pur și simplu săraci.

Mia îl privise cu interes. Îi venea bine uniforma neagră, dar aspectul îi era șifonat de șosetele gri-albicioase, care își ițeau țesătura incertă din adidașii Nike, purtați. Dacă se baricada după un teanc de cutii cu aspiratoare și toastere și nu îi vedeai gleznele aproape golașe, era chiar tentant.

Îl asociase cu taică-su. Așa era și el, impozant și plin de sine. Părea un luptător pentru pace și dreptate, aflat în vacanță, relaxat în aparență dar cu un zvâc ușor de intuit, de parcă urma să țâșnească de sub hainele care îi veneau aproape mulate, să te înconjoare cu grijă și pasiune. Mai ales pasiune. Maică-sa putea oricând să confirme. Seară de seară era strânsă în braţe, mototolită, îngrămădită, sufocată cu ardoare, până pielea îi căpăta o nuanţă vineţie. Își petrecea mare parte din timp înfofolită în haine care de multe ori erau mult prea groase pentru vremea de afară. Malete, bluze cu mânecă lungă, fuste interminabile, care păstrau cu sfiinţenie efectele pasiunii consumate mai mult pe muțește, înainte de culcare.

Mia experimentase din plin pasiunea începând chiar cu primul iubit din liceu. Blond, înalt, cu ochii de un albastru-îngheţat care îți răspândea fiori în cerul gurii când simțeai că e nemulțumit de ceva. Îi trecea întreaga viață prin fața ochilor dacă o întâmpina cu o atitudine distantă, deși cu câteva ore în urmă se despărțiseră îmbrățișați ca doi refugiați fără patrie.

Cu el, trăise sexul doar din ipostaze regizate, cu multe indicații și poziționări incomode, penetrată des și brutal, în funcție de ritmul melodiei scârțâite de casetofonul vechi. Nu era capabilă să spună ce-și dorește și dacă ai fi luat-o la bani mărunți, nici nu ar fi avut vreo idee. Totul se desfășura cu prea mare repeziciune și Mia își bloca senzațiile confuze cu care ajunsese să se obișnuiască. Prima și cea mai importantă partidă din viață ei, avusese loc într-o dimineață când o convinsese să chiulească de la ore. În camera lui tapetată cu postere, cu lumina zilei revărsându-se din toate părțile, o trântise pe pat, mimând o hârjoneală menită să o determine să renunțe la haine. O frământase, sărutase și gâdilase pe alocuri pentru a detensiona situația, ca un prădător care se joacă cu viitoarea victimă, lăsând-o să creadă la final, că singură s-a vârât în gura lupului. O posedase grăbit, fără să se dezbrace complet și Mia își amintise cum tălpile ei reci se frecaseră câteva minute de şosetele lui groase, uitate  blocate în picioare. Nu plânsese, nici măcar nu comentase, deși durerea fusese destul de intensă și se chinuise să îl sărute pe piept sau pe gât, din când în când, să pară că are idee ce face. La final, amândoi fumaseră o țigară fără filtru, afişând un zâmbet asemănător, deși motivat de trăiri cu totul și cu totul diferite.

Mia privi pierdută, încă o dată, în frigiderul gol și își turnă un pahar cu apă.

Glezna îi amorțise și simți nevoia să o maseze. Lanțul zornăi sec în liniștea încăperii. Privi temător spre colțul opus al camerei înguste și își ținu respirația pentru câteva momente. Nu voia să îl trezească pe cel mic.

Fusese plinuță dintotdeauna. Orice tentativă de a slăbi fusese sortită eșecului încă de la început. Nu se arunca pe farfuria de mâncare ca un naufragiat aflat la capătul puterilor, dar nici nu neglija vreo masă. Mânca aproape tot ce i se punea în față, conștiincios și fără grabă, sperând că lipsa de poftă cu care mesteca dumicaţii să nu permită caloriilor să se depoziteze. Dar câteodată e nevoie de mai mult noroc în viață, probabil asta era rețeta.

Nu se auto-declara grasă în adevăratul sens al cuvântului, ci cumva încărnată, bine conturată, ușor densă. Cel puțin asta îi spunea și taică-su când o dădea contra exemplu pe scândură de maică-sa care, din răutate, evita să depoziteze vreun strat de grăsime pe ea. Mia gândise uneori că, poate într-o manieră masochistă, femeia uscățivă se bucura mai mult de loviturile primite dacă receptorii durerii nu erau împiedicați de nici un ţestut adipos.

Paharul de apă se golise dar senzația de foame tot îi dădea târcoale. Își terminase de la prânz porția de mâncare alocată pe ziua respectivă. Acum trebuia să se abțină, să asculte de Mișu.

Al doilea iubit, fusese ceva mai suav. O ținuse de mână prin oraș o seară întreagă și o prezentase prietenilor săi. Noaptea petrecută împreună se desfășurase după un scenariu grăbit. Dezbrăcatul, aruncatul pe canapeaua veche, îngustă și plină de arcuri din camera lui de adolescent. Ambalajul sfâșiat cu dinți de la prezervativul uleios care îi ușurase penetrarea. Graba cu care se împinsese în ea fără menajamente. Izul de țigară pe care i-l respirase în față, până la momentul când a întors-o cu fundul în sus pentru a se mișca în voie. O fixase cu fruntea în pernă și Mia își strânsese pumnii în peticul de cearceaf de pe pat rămas nederanjat și așteptase să se termine. Icnetele lui de final și spasmele dezarticulate din urmă, îi dăduseră semnalul că se ispravise. Nici nu îndrăznise să se miște, neștiind dacă el intenționează sau nu să o ia de la capăt. Răspunsul fusese nu. Nici atunci, nici mai târziu. O condusese acasă și nu îi mai răspunsese a doua zi la mesaje. Îl reîntâlnise după câteva zile de mână cu o tipă suplă și carismatică. Păr lung și negru, tatuaj pe antebrațul stâng. O privise fără să îi răspundă la salut, mustăcind în colțul gurii. Partenera lui o tratase cu indiferență, ocolind-o dintr-o mișcare. Mia își înghițise orgoliul rănit și se închise în casă pentru încă câteva zile. Se scrijelise pe brațe cu niște agrafe de birou și trecuse peste umilința suferită, deoarece altceva nici nu prea avea de făcut. Își depozită nefericirea într-un buzunar al inimii constant dezamăgite și se hotărî ca data următoare să își aleagă cu cap partenerul. Între timp, fie mânca tot ce prindea, fie se înfometa zile întregi, dar la final rezultatul era același. Rotund.

Era frig. Mia păși cu grijă în afara bucătăriei și ciuli urechea spre pătuțul bebelușului. Părea că se foiește și Mia își îndreptă gândurile către el. Era vremea să îi dea să sugă. Luă trupul micuț și adormit și îi băgă în gură sfârcul roz din care se prelinseră câteva picături de lapte. Nu învățase nici până acum să sugă cum trebuie și șuvoiul micuț de zeamă îi pătă obrajii supți. Îl rugase pe Mișu să mai lungească lanțul să se poată așeza mai comod când alăptează, dar alintat cum era, Mișu refuzase. Nu îi plăcea să știe că cel mic primește atât de multă atenție când el lipsea de acasă.

Mișu se lăsase greu agățat. Mia se mira și acum cum de reușise să îl convingă să-i acorde o șansă. Era atât de disperată să-i fie pe plac, încât s-ar fi târât pe coji de nucă prin centrul orașului vechi, biciuindu-se cu o mână și cu cealaltă transportând o tavă cu cafele și dulceață, doar cât să primească o privire în plus din partea lui. După câteva replici de tatonare, aruncate printre rafturile cu uscătoare de păr, Mișu acceptase să îi dea numărul lui de telefon. Îl așteptase să-și termine tura și se lăsase luată de braț și condusă în parcarea magazinului. Modul în care își fuma arogant țigara și-și aprindea aproape instant alta, sudându-le ca și cum de la ele își lua oxigenul și discursul său ce părea că nu are nevoie de pauză, i se păruseră Miei de-a dreptul fascinant. Se prefăcuse că fumează, doar pentru a-l atinge când acesta îi oferise un foc. Povestirile lui despre trupa improvizată de pe vremea liceului, cu care ținea câte un mini-concert în speluncile de cartier, o transportau pe Mia într-o lume paralelă la care tânjea dintotdeauna.

Începuse să-și croiască drum zilnic la mall, indiferentă la imaginea de femeie disperată pe care și-o crea și aștepta să fie recompensată măcar pentru actul de prezență, dacă nu pentru spiritul ei liber, încorsetat într-un trup ușor incomod.

Într-una din seri, norocul îi surâse. Mișu era deja băut mai mult decât prevedea regulamentul. Din nefericire pentru Mia, în afară de ea, semnase condica de prezență încă o tipă care îi făcea concurență la momentul respectiv. Deținea tot o conformație incertă, vălurită și plină de asperități în zone în care ar fi trebuit să te îmbie suav o piele netedă și caldă. Lipsit de pretenții, Mișu se hotărâse să le facă o favoare amândurora. Le luase în garsoniera micuță cu iz de mucegai și le pusese să se dezbrace. Executaseră cu rapiditate ordinul, trăind cu teama ca el să nu se răzgândească. Ezitase, neștiind cu care să înceapă și închisese ochii, trăgând-o pe cealaltă în brațe. Mia așteptase cuminte în picioare, pe covorul ros, goală și ușor zgribulită, sperând să fie chemată să li se alăture. Câteva minute mai târziu, părea că uitaseră de ea. Îndrăznise să se apropie cu pași şovăilenici de pat și să-l atingă pe umărul încordat în care se sprijinea. Masculul  o plesni peste obraz, ca să învețe minte să-și aștepte rândul. Apoi îi zâmbi iertător și cu o mână înfiptă în sânul ei stâng, o trase mai aproape și o aruncă pe pat, lăbărțată, în așteptarea lui.

Mia nu se alesese cu prea multă atenție din reuniunea de grup, dar nici nu se putea plânge că fusese complet inutilă întâlnirea. Acasă se furișase aproape de miezul nopții, simțind cum încă i se prelinge pe pulpă, pe sub pantaloni, un firicel, cândva cald, de spermă. Zâmbise triumfător în perna îmbâcsită de tutun, răsunându-i în gând geamătele la comun, desincronizate dar totuși în tandem și felul satisfăcut cum Mișu se prăvalise peste ele la final, făcându-și loc printre pernele grele, țărănești, umplute cu pene de gâscă.

Se lăsase frigul în bucătărie. Ceasul arată aproape ora 1 noaptea. Mișu își făcea apariția în jur de 6.30, înfometat și înfrigurat. Aducea mâncare, uneori o devora rapid și se băga la somn. Mia nu îl deranja până după ora prânzului. Se ghemuia la picioarele patului sau rămânea nemișcată în bucătărioara de lângă dormitor și aștepta. Păzea resturile de mâncare și testul suprem era să se abțină. Să aștepte să îi spună el când este cel mai indicat să mănânce și cât. Era clar că dintre ei doi, nu era ea cea care avea habar ce îi este necesar.

De fiecare dată când aștepta ca el să se odihnească, trăia cu teama ca cel mic să nu înceapă să plângă. Îl hrănea înainte să se întoarcă Mișu, îl înfășa strâns și îl lăsa în colțul opus al încăperii, pe salteaua micuță care îi ținea loc de pat. Știa cât vine de obosit, chiar dacă de cele mai multe ori făcuse greșeala să îi reproșeze că pe timpul nopții, nu lucra mai nimic. Patrula cu unul din colegii de secție prin zona parcului și uneori aproape de piață centrală, dar incidentele cu adevărat demne de raportat erau rare. Mișu îi răspunsese că nu așa merg treburile, că oricum la final de program trebuie raportat ceva, altfel nu-ți poți justifica orele lucrate. Ceva trebuia improvizat sau în cel mai rău caz, inventat. Fie un boschetar săltat deoarece dormea în spațiul public, fie o băbuță care n-avea somn și își făcea griji că cineva va intra peste ea în casă, fie un grup de tineri care se ascund în parc să consume băuturi alcoolice.

Mia își aminti de serile în care fugea de acasă ca să poată face același lucru. Să paseze o sticlă de Tanita sau de Polar de la unul la altul și apoi să se mintă singuri că s-au amețit de la cele 10-15 guri micuțe de alcool care reveneau  fiecăruia. Scuza perfectă pentru a duce la îndeplinire prostii pe care ulterior nu le-ai fi putut justifica și pe care erai nevoit să le bifezi pentru a nu fi exclus din grup. Grăsuță și lipsită de charismă, era nevoită să bea și să fumeze orice i se pasa. Nu refuza nici atingerile neregulamentare pe care ori se făcea că nu le bagă în seamă, ori se raporta la ele ca la o glumă nevinovată. Avea pe vremea aceea un amic care de fiecare dată când rămânea singur, își cuibărea palmele sub bluza ei, ciupind-o de sfârcuri și masându-i sânii, încercând să o excite. Mia  era nevoită să chicotească și să se lase pipăită, blocând pe cât posibil valul perturbant de căldură care o izbea din plin, pe de-o parte ca să nu îi dea satisfacție că a reușit, pe de alta ca să îl determine să continue. Câteodată, acest joc bolnav reprezenta singurul contact de natură intimă pe care îl avea cu cineva.

Mișu aflase de escapadele de dinaintea lui. O obligase să îi spună tot dacă își dorea ca relația să funcționeze. O lovise pentru fiecare povestire și o încurajase apoi să continue. Tandru și ferm. Doar așa putea înțelege cât greșise, că nimeni nu vrea o grasă disperată. Doar el o iubea și acceptase să-i facă un copil, chiar dacă era nedemnă și dezgustătoare.

Mia își abandonă pe marginea chiuvetei, cana de apă băută pe jumătate. I se părea imposibil să adoarmă dacă nu reușea să mănânce ceva. Orice, doar să simtă ceva în stomac, în interiorul ei nesigur. Măcar o felie de pâine. Deschise punga de plastic lăsată la derută pe masa din bucătărie și privi la termenul de expirare. 09.06.2021, adică cu trei zile în urmă. Oftă a nepăsare și mușcă din pâinea cu iz de mucegai. Dacă se limita doar la o felie, avea șanse ca Mișu să nu-și dea seama.

Ideal ar fi fost să prindă câteva ore de somn înainte de întoarcerea lui. Micuțul încă dormea. Devenise genul de copil pe care îl puteai abandona într-un colț al casei și care nu necesita prea multă implicare și Miei îi convenea perfect. Doar așa reușea să aibă timp pentru Mișu. Una dintre promisiunile pe care i le făcuse, era să îi acorde mereu atenție și să nu înceteze să îi arate cât de mult îl iubește. Să îl îngrijească și alinte. Mia jurase plângând că așa va fi. Știa ce înseamnă să-ți dorești să aparții cuiva.

Ultima dată când își dorise asta, se trezise umblând ca un cățeluș fără stăpân după grupul se studenți cazați la etajul căminului unde primise repartizare de la facultatea unde intrase cu greu. Într-una din seri se încinsese distracția. Curgea alcoolul și fumul de țigară putea fi tăiat cu cuțitul. Mia se simțea în largul ei, râdea și se relaxase cum nu o mai făcuse de mult. După miezul nopții se sparseră rândurile. Casetofonul vechi zăcea abandonat pe podea. Corzile chitării clasice zdrăngăneau împleticite printre degete pătate cu scrum de țigară și vin roșu.

Mia rămânsese singura fată din grup. Constatarea o făcuse să se simtă importantă. Toți acești tineri mustind a sex-appeal, aleseseră să își petreacă timpul cu ea. Era fericită. Știa că la băutură băieții visează la sex și atunci era singura spre care își puteau îndrepta interesul. Erau toți ai ei, pe alese. Se strânseseră în jurul ei, să-i țină de cald pe podeaua unde zăceau, trântite la nimereală, păturile adunate de prin camerele de cămin. Câțiva ședeau relaxați pe canapeaua roasă de stofă și era ca și cum din exterior puteai asista la un meci ale cărui echipe, încă nu erau perfect conștiente de regulile jocului. O activitate caritabilă în care unei copile sărmane i se prezentau jucării noi și intrigante, într-o manieră rezervată dar insistentă, pentru a obișnui cu joaca. Primul dintre ei își luă avânt și o sărută pe buzele cu iz de poșircă, în timp ce îi expiră fumul de țigară în gură. Mia recepționă fumul ca pe un dar de mare preț și încurajată îl pasă mai departe. Îmbrățișată din toate părțile, resimți o căldură,  oftând prelung și mușcându-și pofticios buza de jos. Gestul fu întâmpinat cu zâmbete din toate părțile și sânii care tânjeau după o atingere fermă, se treziră prinși în strânsoarea celui din spatele ei. Hainele nu zăboviră mult, trupul golaș devenind liber dezmierdărilor care se înteţiseră. Echipa care staţionase pe canapea se prezentase și ea la apel. Spre propria delectare, Mia se trezise înconjurată de șase trupuri calde, ușor transpirate, cu abdomene tari și brațe aţoase, dornice să o cuprindă.

Așezată inițial în genunchi și înconjurată din toate părțile, se lăsase privită și mângâiată peste tot, desfăcându-și pulpele la insistențele lor pofticioase. Terminase grăbit, mult mai rapid decât își imaginase posibil, încă de la primele penetrări normale și nu fusese pregătită pentru ce urmase. În mintea ei visătoare întrezărise des o asemenea aventură, tânjise după întreaga atenție pe care urma să o primească, dar nu luase în calcul faptul că șase tineri energici  nu sunt ușor de satisfăcut. Încercase la un moment dat să menționeze că ar vrea să doarmă, că este târziu și că o senzație de vomă o chinuia de minute bune, dar băieții râseseră, o poziţionaseră comod pe canapea și îi recomandaseră să se odihnească dacă simte nevoia. Era un loc la fel de bun ca oricare altul. Mia ascultase placid încurajările lor în timp ce penetrările se înteţeau și sfârcurile înroșite continuau să-i fie ciupite și mușcate. Terminaseră cu stropi mari aruncați peste trupu-i ostenit, mânjind-o râzând, amestecându-i șuvițele de păr umed cu resturi de spermă și salivă. Zorii zilei o surprinseră semi-leșinată, în drum spre propriul dormitor, chinuindu-se să își tragă pe ea hainele mototolite și murdare. O sete cruntă o determinase să dea pe gât un rest de bere răsuflată, deși insuficientă. Nu își imaginase că fantezia pentru care se pregătise mental atâta vreme, se va desfășura așa.

Se închisese în cameră pentru restul weekendului, urinând într-un borcan pe care îl golea în chiuveta micuță, doar să nu fie nevoită să pășească pe coridor unde s-ar fi putut intersecta cu vreunul dintre ei. Lunea următoare sărise peste cursuri, iar marți mersese doar la cele de dimineață când era aproape sigură că nici unul dintre petrecăreți nu va fi capabil să se trezească. Nu voia să devină subiect de batjocură deși, în fapt, ar fi trebuit aplaudată. Satisfacuse și mulţumise șase tineri adulți, ce musteau a energie sexuală și a chef de viață și asta fără să depună vreun efort considerabil. Doar stătuse unde fusese așezată.

Pășise pe holul căminului, cu fruntea sus, după încă trei zile, pregătită să le zâmbească celor care o iubiseră în mod repetat, dar se izbi de indiferență batjocoritoare, ceea ce o rănise mai tare decât consecințele unui gang-bang neprotejat. Abandonase facultatea a doua zi și se angajase o perioadă la un xerox din campus, ca să nu moară de foame.

Alarma stridentă o trezi brusc. 6.30. Mia sări să o oprească și răsuflă ușurată când văzu că cel mic încă doarme. În orice moment, Mișu trebuia să ajungă acasă din tura de noapte. Înfometat și obosit, căutând-o.

Cheia se auzi bâjbâind în ușa veche de pin. Pași leneși vibrând pe podeaua scârțăită, pantofi aruncați la întâmplare. Mia se ridică în capul oaselor, zâmbind și aranjându-și cămașa de alăptat, lăbărțată de somn. Părul îi stătea ciufulit și își trecu mâna prin el, ca să-l netezească la bază. Mișu păși în dormitor, semi-adormit, căutând-o din priviri. Leșul împachetat al bebelușului zăcea fără vlagă învelit în păturica roasă, ca o păpușă contorsionată și hidoasă. Mișu scrâșni scârbit din dinți și o smuci de capătul lanțului.

-Aerisește încăperea, știi că pute a mort, grăsană proastă! Dacă n-ai grijă de tot, îl îngropăm în curte.

Mia clipi speriată și încuvință din cap. Apoi își desfăcu nasturii albicioși de la cămașa de noapte și își eliberă din strânsoare un sân plin de lapte, nemuls, proaspăt și cald. Mișu îl apucă cu grabă, ghemuindu-se între picioarele ei crăcănate și începu să sugă cu poftă.

credit photo – freepik

Lasă un răspuns